Psalmul 71
1În Tine, Doamne, mă adăpostesc!
Să nu fiu dat de rușine vreodată!
2În dreptatea Ta, izbăvește‑mă și scapă‑mă!
Pleacă‑Ți urechea spre mine și mântuiește‑mă.
3Fii pentru mine o stâncă, o locuință,
la care să vin mereu.
Tu poruncești să fiu izbăvit,
căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.
4Dumnezeul meu, scapă‑mă din mâna celui rău,
din brațul celui nedrept și crud.
5Tu ești speranța mea
Stăpâne Doamne, ești încrederea mea încă din tinerețea mea.
6M‑am sprijinit pe Tine încă din pântec:
Tu m‑ai desprins din pântecul mamei mele;
în Tine este lauda mea mereu.
7Am ajuns ca o minune pentru mulți,
dar Tu ești adăpostul meu cel trainic.
8Gura‑mi este plină de lauda Ta;
toată ziua vorbesc despre splendoarea Ta.
9Nu mă lepăda la bătrânețe!
Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
10căci dușmanii mei vorbesc împotriva mea
și cei ce caută să‑mi ia viața uneltesc împreună,
11zicând: „L‑a părăsit Dumnezeu!
Urmăriți‑l și prindeți‑l, căci nu mai are scăpare!“
12Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
13Să fie făcuți de rușine! Să piară
potrivnicii sufletului meu!
Să‑i înfășoare disprețul și rușinea
pe cei care îmi vor răul.
14Eu însă voi continua să sper
și Te voi lăuda tot mai mult.
15Gura mea va povesti dreptatea Ta
și mântuirea Ta toată ziua,
chiar dacă nu le cunosc marginile.
16Voi veni și voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
voi aminti dreptatea Ta și numai a Ta.
17Dumnezeule, m‑ai învățat încă din tinerețea mea,
iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
18Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân și cărunt;
nu mă părăsi până voi vesti puterea Ta generației următoare
și tăria Ta tuturor celor ce vor veni.
19Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
Tu ai înfăptuit lucruri mari.
Dumnezeule, cine este ca Tine?
20Deși m‑ai făcut să văd necazuri multe și amare,
Tu îmi vei da din nou viață.
Chiar și din adâncimile pământului
mă vei scoate din nou.
21Îmi vei mări cinstea
și mă vei mângâia.
22Iar eu Îți voi mulțumi cu harfa
pentru credincioșia Ta, Dumnezeul meu!
Voi cânta spre lauda Ta din liră,
Sfântule al lui Israel!
23Buzele mele vor striga de bucurie când voi cânta spre lauda Ta,
iar sufletul meu, pe care l‑ai răscumpărat, va cânta și el.
24Limba mea, de asemenea,
va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce‑mi voiau răul
au fost făcuți de rușine și de râs.
Salmo 71
71:1-3 – Sal 31:1-4
1En ti, Señor, busco refugio;
jamás permitas que me avergüencen.
2Por tu justicia, rescátame y líbrame.
Inclina a mí tu oído y sálvame.
3Sé tú mi roca de refugio
adonde pueda yo siempre acudir;
da la orden de salvarme,
porque tú eres mi roca y mi fortaleza.
4Líbrame, Dios mío, de manos de los malvados,
del poder de los perversos y crueles.
5Tú, Soberano Señor, has sido mi esperanza;
en ti he confiado desde mi juventud.
6Desde el vientre de mi madre dependo de ti;
desde el seno materno me has sostenido.
¡Por siempre te alabaré!
7Para muchos, soy motivo de asombro,
pero tú eres mi refugio inconmovible.
8Mi boca rebosa de tu alabanza
y todo el día proclama tu grandeza.
9No me rechaces cuando llegue a viejo;
no me abandones cuando me falten las fuerzas.
10Porque mis enemigos murmuran contra mí;
los que me acechan se confabulan.
11Y dicen: «¡Dios lo ha abandonado!
¡Persíganlo y aprésenlo,
pues no hay quien lo libere!».
12Dios mío, no te alejes de mí;
Dios mío, ven pronto a socorrerme.
13Que perezcan humillados mis acusadores;
que se cubran de deshonra y de vergüenza
los que buscan mi ruina.
14Pero yo siempre tendré esperanza
y más y más te alabaré.
15Todo el día proclamará mi boca
tu justicia y tu salvación,
aunque es algo que no alcanzo a descifrar.
16Mi Señor y Dios, relataré tus obras poderosas
y haré memoria de tu justicia,
de tu justicia solamente.
17Tú, oh Dios, me enseñaste desde mi juventud
y aún hoy anuncio todos tus prodigios.
18Aun cuando sea yo anciano y peine canas,
no me abandones, oh Dios,
hasta que anuncie tu poder a la generación venidera,
y dé a conocer tus proezas a los que aún no han nacido.
19Oh Dios, tú has hecho grandes cosas;
tu justicia llega a las alturas.
¿Quién como tú, oh Dios?
20Me has hecho pasar por muchas angustias y males,
pero volverás a darme vida;
de las profundidades de la tierra
volverás a levantarme.
21Acrecentarás mi honor
y volverás a consolarme.
22Por tu fidelidad, Dios mío,
te alabaré con la lira;
te cantaré, oh Santo de Israel,
salmos con el arpa.
23Gritarán de júbilo mis labios
cuando yo te cante salmos,
pues me has salvado la vida.
24Todo el día repetirá mi lengua
la historia de tus justas acciones,
pues quienes buscaban mi mal
han quedado confundidos y avergonzados.
