Psalmul 71
1În Tine, Doamne, mă adăpostesc!
Să nu fiu dat de rușine vreodată!
2În dreptatea Ta, izbăvește‑mă și scapă‑mă!
Pleacă‑Ți urechea spre mine și mântuiește‑mă.
3Fii pentru mine o stâncă, o locuință,
la care să vin mereu.
Tu poruncești să fiu izbăvit,
căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.
4Dumnezeul meu, scapă‑mă din mâna celui rău,
din brațul celui nedrept și crud.
5Tu ești speranța mea
Stăpâne Doamne, ești încrederea mea încă din tinerețea mea.
6M‑am sprijinit pe Tine încă din pântec:
Tu m‑ai desprins din pântecul mamei mele;
în Tine este lauda mea mereu.
7Am ajuns ca o minune pentru mulți,
dar Tu ești adăpostul meu cel trainic.
8Gura‑mi este plină de lauda Ta;
toată ziua vorbesc despre splendoarea Ta.
9Nu mă lepăda la bătrânețe!
Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
10căci dușmanii mei vorbesc împotriva mea
și cei ce caută să‑mi ia viața uneltesc împreună,
11zicând: „L‑a părăsit Dumnezeu!
Urmăriți‑l și prindeți‑l, căci nu mai are scăpare!“
12Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
13Să fie făcuți de rușine! Să piară
potrivnicii sufletului meu!
Să‑i înfășoare disprețul și rușinea
pe cei care îmi vor răul.
14Eu însă voi continua să sper
și Te voi lăuda tot mai mult.
15Gura mea va povesti dreptatea Ta
și mântuirea Ta toată ziua,
chiar dacă nu le cunosc marginile.
16Voi veni și voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
voi aminti dreptatea Ta și numai a Ta.
17Dumnezeule, m‑ai învățat încă din tinerețea mea,
iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
18Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân și cărunt;
nu mă părăsi până voi vesti puterea Ta generației următoare
și tăria Ta tuturor celor ce vor veni.
19Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
Tu ai înfăptuit lucruri mari.
Dumnezeule, cine este ca Tine?
20Deși m‑ai făcut să văd necazuri multe și amare,
Tu îmi vei da din nou viață.
Chiar și din adâncimile pământului
mă vei scoate din nou.
21Îmi vei mări cinstea
și mă vei mângâia.
22Iar eu Îți voi mulțumi cu harfa
pentru credincioșia Ta, Dumnezeul meu!
Voi cânta spre lauda Ta din liră,
Sfântule al lui Israel!
23Buzele mele vor striga de bucurie când voi cânta spre lauda Ta,
iar sufletul meu, pe care l‑ai răscumpărat, va cânta și el.
24Limba mea, de asemenea,
va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce‑mi voiau răul
au fost făcuți de rușine și de râs.
الْمَزْمُورُ الْحَادِي وَالسَّبْعُونَ
1يَا رَبُّ بِكَ احْتَمَيْتُ فَلَا تَدَعْنِي أَخْزَى إِلَى الأَبَدِ. 2أَنْقِذْنِي وَفْقاً لِعَدْلِكَ وَنَجِّنِي. أَرْهِفْ إِلَيَّ أُذُنَكَ وَخَلِّصْنِي. 3كُنْ لِي صَخْرَةَ مَلْجَأٍ أَلُوذُ بِها دَائِماً. أَنْتَ أَمَرْتَ بِخَلاصِي لأَنَّكَ صَخْرَتِي وَحِصْنِي. 4يَا إِلَهِي أَنْقِذْنِي مِنْ يَدِ الشِّرِّيرِ، مِنْ قَبْضَةِ الأَثِيمِ وَالظَّالِمِ. 5فَإِنَّكَ أَنْتَ رَجَائِي أَيُّهَا السَّيِّدُ، وَمَوْضِعُ ثِقَتِي مُنْذُ صِبَايَ. 6عَلَيْكَ اعْتَمَدْتُ مُنْذُ وِلادَتِي، وَمِنْ بَطْنِ أُمِّي أَخْرَجْتَنِي، فَإِيَّاكَ أُسَبِّحُ فِي كُلِّ حِينٍ. 7صِرْتُ مَثَارَ اسْتِهْجَانٍ عِنْدَ كَثِيرِينَ، لَكِنَّكَ أَنْتَ مَلْجَإِي الْقَوِيُّ. 8لِيَمْتَلِئْ فَمِي مِنْ تَسْبِيحِكَ وَمِنْ تَمْجِيدِكَ طُولَ النَّهَارِ.
9لَا تَنْبِذْنِي فِي شَيْخُوخَتِي، وَلَا تَخْذِلْنِي عِنْدَ اضْمِحْلالِ قُوَّتِي. 10لأَنَّ أَعْدَائِي يَتَكَلَّمُونَ عَلَيَّ وَالْمُتَرَبِّصِينَ بِي يَتَآمَرُونَ مَعاً. 11قَائِلِينَ: «قَدْ تَرَكَهُ اللهُ، فَطَارِدُوهُ وَاقْبِضُوا عَلَيْهِ لأَنَّهُ لَا مُنْقِذَ لَهُ». 12لَا تَبْتَعِدْ عَنِّي يَا اللهُ. أَسْرِعْ إِلَى مَعُونَتِي يَا إِلَهِي. 13لِيَخْزَ وَيَبِدْ خُصُومُ نَفْسِي. لِيَكْتَسِ الْعَارَ وَالْهَوَانَ الْمُلْتَمِسُونَ أَذِيَّتِي. 14أَمَّا أَنَا فَإِيَّاكَ أَرْجُو دَائِماً، وَأُكْثِرُ مِنْ تَسْبِيحِكَ. 15أُخْبِرُ بِبِرِّكَ وَخَلاصِكَ طُولَ النَّهَارِ، وَإِنْ كَانَا يَفُوقَانِ إِدْرَاكِي. 16أَجِيءُ (مُؤَيَّداً) بِقُوَّةِ السَّيِّدِ الرَّبِّ، لأَذْكُرَ بِرَّكَ وَحْدَكَ.
17قَدْ عَلَّمْتَنِي يَا اللهُ مُنْذُ صِبَايَ، فَلَمْ أَكُفَّ لَحْظَةً عَنْ إِعْلانِ عَجَائِبِكَ. 18لَا تَتْرُكْنِي فِي الشَّيْخُوخَةِ وَالشَّيْبِ يَا اللهُ، حَتَّى أُخْبِرَ هَذَا الْجِيلَ بِأَعْمَالِ قُدْرَتِكَ، وَبِقُوَّتِكَ (الْجِيلَ) الآتِي. 19بِرُّكَ مُتَعَالٍ يَا اللهُ، وَأَعْمَالُكَ الَّتِي صَنَعْتَ عَظِيمَةٌ، فَمَنْ مِثْلُكَ يَا اللهُ! 20أَنْتَ الَّذِي اجْتَزْتَ بِنَا ضِيقَاتٍ كَثِيرَةً وَقَاسِيَةً، وَلَكِنَّكَ تَعُودُ فَتُحْيِينَا، وَتُصْعِدُنَا مِنْ جَدِيدٍ مِنْ أَعْمَاقِ الأَرْضِ. 21تَزِيدُنِي شَرَفاً وَتُطَوِّقُنِي بِتَعْزِيَتِكَ. 22سَأَحْمَدُكَ وَأُشِيدُ بِحَقِّكَ عَلَى الرَّبَابِ يَا إِلَهِي. أَشْدُو لَكَ عَلَى الْعُودِ يَا قُدُّوسَ إِسْرَائِيلَ. 23تَبْتَهِجُ شَفَتَايَ عِنْدَمَا أُرَنِّمُ لَكَ، وَكَذَلِكَ نَفْسِي الَّتِي فَدَيْتَهَا. 24وَيَلْهَجُ لِسَانِي بِبِرِّكَ الْيَوْمَ كُلَّهُ، لأَنَّ السَّاعِينَ إِلَى أَذِيَّتِي يَحِلُّ حَتْماً بِهِمِ الْخِزْيُ وَالْعَارُ.
