Psalmul 71
1În Tine, Doamne, mă adăpostesc!
Să nu fiu dat de rușine vreodată!
2În dreptatea Ta, izbăvește‑mă și scapă‑mă!
Pleacă‑Ți urechea spre mine și mântuiește‑mă.
3Fii pentru mine o stâncă, o locuință,
la care să vin mereu.
Tu poruncești să fiu izbăvit,
căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.
4Dumnezeul meu, scapă‑mă din mâna celui rău,
din brațul celui nedrept și crud.
5Tu ești speranța mea
Stăpâne Doamne, ești încrederea mea încă din tinerețea mea.
6M‑am sprijinit pe Tine încă din pântec:
Tu m‑ai desprins din pântecul mamei mele;
în Tine este lauda mea mereu.
7Am ajuns ca o minune pentru mulți,
dar Tu ești adăpostul meu cel trainic.
8Gura‑mi este plină de lauda Ta;
toată ziua vorbesc despre splendoarea Ta.
9Nu mă lepăda la bătrânețe!
Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
10căci dușmanii mei vorbesc împotriva mea
și cei ce caută să‑mi ia viața uneltesc împreună,
11zicând: „L‑a părăsit Dumnezeu!
Urmăriți‑l și prindeți‑l, căci nu mai are scăpare!“
12Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
13Să fie făcuți de rușine! Să piară
potrivnicii sufletului meu!
Să‑i înfășoare disprețul și rușinea
pe cei care îmi vor răul.
14Eu însă voi continua să sper
și Te voi lăuda tot mai mult.
15Gura mea va povesti dreptatea Ta
și mântuirea Ta toată ziua,
chiar dacă nu le cunosc marginile.
16Voi veni și voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
voi aminti dreptatea Ta și numai a Ta.
17Dumnezeule, m‑ai învățat încă din tinerețea mea,
iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
18Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân și cărunt;
nu mă părăsi până voi vesti puterea Ta generației următoare
și tăria Ta tuturor celor ce vor veni.
19Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
Tu ai înfăptuit lucruri mari.
Dumnezeule, cine este ca Tine?
20Deși m‑ai făcut să văd necazuri multe și amare,
Tu îmi vei da din nou viață.
Chiar și din adâncimile pământului
mă vei scoate din nou.
21Îmi vei mări cinstea
și mă vei mângâia.
22Iar eu Îți voi mulțumi cu harfa
pentru credincioșia Ta, Dumnezeul meu!
Voi cânta spre lauda Ta din liră,
Sfântule al lui Israel!
23Buzele mele vor striga de bucurie când voi cânta spre lauda Ta,
iar sufletul meu, pe care l‑ai răscumpărat, va cânta și el.
24Limba mea, de asemenea,
va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce‑mi voiau răul
au fost făcuți de rușine și de râs.
Ne m’abandonne pas dans ma vieillesse
1C’est en toi, Eternel, ╵que je cherche un refuge.
Que jamais cela ne tourne à ma confusion !
2Toi qui es juste, ╵délivre-moi ! ╵Oui, secours-moi !
Tends l’oreille vers moi ╵et sauve-moi !
3Sois le rocher ╵où je trouve un refuge,
où je peux accéder ╵à tout moment,
où tu as résolu ╵de me sauver !
Car tu es mon rocher, ╵ma forteresse.
4Mon Dieu, délivre-moi ╵des criminels,
des gens iniques ╵et violents.
5O Seigneur Eternel, ╵sur toi je compte,
car, depuis ma jeunesse, ╵ma confiance est en toi.
6Oui, depuis ma naissance71.6 ma naissance: autre traduction : le sein maternel., ╵je prends appui sur toi.
Depuis que je suis sorti du sein maternel, ╵tu me soutiens71.6 Autre traduction : C’est toi qui m’as fait sortir du sein maternel..
Tu es sans cesse ╵mon sujet de louange.
7Pour beaucoup, je suis un prodige,
et toi, tu es pour moi ╵un abri fortifié.
8Ma bouche est pleine ╵de louanges pour toi
et, chaque jour, ╵elle publie ta gloire.
9En ma vieillesse, ╵ne me délaisse pas ;
quand diminuent mes forces, ╵ne m’abandonne pas !
10Mes ennemis ╵discourent contre moi,
ceux qui m’épient, ╵ensemble se concertent,
11disant : « Dieu l’a abandonné !
Poursuivez-le ! ╵Saisissez-vous de lui !
Il n’est personne ╵qui puisse le sauver. »
12Mais toi, ô Dieu, ╵ne reste pas si loin !
Mon Dieu, viens vite à mon secours !
13Qu’ils soient remplis de honte ╵et disparaissent,
tous mes accusateurs !
Qu’ils soient couverts d’opprobre, ╵d’ignominie,
ces gens qui cherchent à me nuire !
14Mais moi, sans cesse, ╵je serai plein d’espoir.
De plus en plus, ╵je veux chanter ta gloire.
15Oui, tous les jours, j’annoncerai ╵tes actes de justice ╵et de salut,
dont je ne connais pas le nombre71.15 Autre traduction : bien que je ne possède pas l’art de l’écrivain..
16Par ta puissance, ╵ô Seigneur Eternel, ╵je me présenterai
et je rappellerai ╵que toi seul tu es juste.
17Tu m’as instruit, ╵ô Dieu, dès ma jeunesse ;
jusqu’à ce jour, ╵je publie tes merveilles.
18Et maintenant que je suis vieux, ╵que j’ai les cheveux blancs,
ô Dieu, ne m’abandonne pas,
et je pourrai ╵dire ta force ╵dès aujourd’hui ╵aux hommes de mon temps,
et ta puissance ╵aux générations à venir.
19Ta justice, ô Dieu, est immense,
car tu as fait ╵des choses merveilleuses !
Qui donc, ô Dieu, ╵serait semblable à toi ?
20Tu nous as fait ╵passer par des détresses ╵et des malheurs sans nombre.
Tu nous feras revivre
et, du fond des abîmes, ╵tu me retireras.
21Veuille me rendre ╵encore plus honoré,
et me consoler à nouveau.
22Moi, en retour, ╵je te célébrerai ╵au son du luth
pour ta fidélité, mon Dieu.
Je te célébrerai ╵en jouant de la lyre,
Saint d’Israël !
23Je pousserai des cris de joie, ╵je chanterai en ton honneur
de tout mon être ╵car tu m’as délivré.
24Je redirai sans cesse ╵que tu es juste.
Ils seront confondus, ╵couverts de honte,
ces gens qui cherchent à me nuire.
