Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.
1Izbăvește‑mă, Dumnezeule,
căci mi‑au ajuns apele până la gât.
2Mă afund în mlaștina cea adâncă,
nu mai găsesc loc tare.
Intru în adâncurile apelor
și se revarsă peste mine șuvoiul.
3Am obosit strigând,
mi s‑a uscat gâtul.
Mi se topesc ochii
așteptându‑L pe Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai numeroși decât perii capului meu.
Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,
dușmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.4 Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat?
5Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia,
și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse.
6Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine,
Doamne, Stăpânul Oștirilor.
Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,
Dumnezeul lui Israel.
7Căci din cauza Ta port eu disprețul,
și rușinea mi‑a acoperit fața.
8Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit
și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.
10Plâng în timp ce postesc,
și ei mă disprețuiesc.
11Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea,
devin pentru ei un proverb.
12Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;
am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare.
13Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinței Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură!
14Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!
15Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii!
16Doamne, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună16 Sau: plăcută.!
După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine!
17Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde‑mi degrabă!
18Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l!
Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă!
19Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte;
toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta.
20Disprețul mi‑a frânt inima,
mi‑a îmbolnăvit‑o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.
21Ci ei îmi pun fiere în mâncare,
iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.
22Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă,
iar bunăstarea – într‑un laț!
23Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Să li se clatine mereu coapsele!
24Varsă‑Ți furia peste ei
și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă!
25Fie‑le locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
și povestesc suferința celor răniți de Tine.
27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28Șterge‑i din Cartea celor vii
și nu‑i scrie alături de cei drepți!
29Eu însă sunt necăjit și îndurerat.
Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule,
să mă pună la adăpost într‑un loc înalt!
30Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu
și‑L voi mări cu mulțumiri!
31Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou,
decât un taur cu coarne și copite.
32Cei necăjiți văd și se bucură.
Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,
33căci Domnul îi ascultă pe cei nevoiași
și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.
34Să‑L laude cerurile și pământul,
mările și tot ce mișună în ele,
35căci Dumnezeu va izbăvi Sionul
și va construi cetățile lui Iuda!
Ei vor locui acolo și le vor moșteni;
36sămânța robilor Săi le va moșteni
și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.
Salmo 69
Salmo de David. Sobre a melodia “Os lírios”. Para o diretor do coro.
1Salva-me, ó Deus,
pois estou quase a afogar-me.
2Atolei-me num fundo lamaçal,
já não consigo manter-me de pé;
as águas cobrem-me e arrastam-me.
3Estou exausto de gritar.
Tenho a garganta seca
e os olhos cansados de tanto chorar,
esperando pelo meu Deus.
4São tantos que nem posso contar,
os que me odeiam sem motivo.
É gente poderosa e influente,
esses que querem destruir-me;
embora esteja inocente do que me acusam,
exigem que eu devolva algo que não roubei.
5Tu, ó Deus, sabes como sou pouco sensato;
conheces todos os meus pecados.
6Que aqueles que confiam em ti,
ó Deus, Senhor dos exércitos,
não fiquem mal por minha causa;
que não precisem de ficar envergonhados,
aqueles que te buscam, ó Deus de Israel!
7Eu realmente tenho sido escarnecido
e envergonhado, por amor de ti.
8Tenho-me tornado como um estranho,
para com os meus irmãos,
que fazem que não me conhecem.
9Arde em mim um grande zelo pela tua casa;
por isso, os insultos dos teus inimigos caem sobre mim.
10Chorei e jejuei, por tua causa;
até isso se tornou razão para me ofenderem.
11Vesti-me de luto e de tristeza;
ando de boca em boca, falam mal de mim,
12Sou o assunto do dia, na cidade;
tornei-me a canção dos beberrões.
13Contudo, continuo a fazer oração a ti, Senhor,
enquanto é tempo e estás inclinado a ouvir.
Responde-me, com uma boa dose do teu amor,
segundo a promessa da tua salvação.
14Tira-me, então, para fora deste lamaçal;
salva-me dos que me odeiam e das águas profundas.
15Não permitas que as correntes me engulam
e que este poço profundo se torne a minha sepultura.
16Senhor, responde-me, pois é grande a tua misericórdia;
atenta para a minha necessidade,
pois é imensa a tua piedade.
17Não te escondas de mim,
pois estou angustiado.
18Responde-me depressa! Vem até mim e salva-me!
Liberta-me de todos os meus inimigos!
19Tu sabes como me ofendem vergonhosamente
e me deixam desnorteado;
tu conheces todos os meus inimigos.
20As suas afrontas despedaçam-me o coração;
sinto-me muito debilitado.
Ainda esperei que alguém me compreendesse,
tivesse pena de mim e quisesse consolar-me;
mas não encontrei ninguém.
21Pelo contrário, deram-me veneno como alimento;
quando tinha sede, ofereceram-me vinagre.
22Que os seus banquetes se tornem numa armadilha,
uma ruína para castigo deles.
23Que os seus olhos se turvem para que não vejam;
que vivam esmagados sob um pesado fardo.
24Derrama sobre eles a tua indignação;
sejam atingidos pelo furor da tua ira.
25Que o seu acampamento fique deserto,
sem ninguém que nas suas tendas habite.
26Pois perseguem aquele que tu próprio já afligiste
e zombam da dor com que o feriste.
27Que os seus pecados, amontoados,
os impeçam de ter acesso à tua justiça.
28Que sejam riscados do livro da vida,
da companhia dos que seguem a tua justiça.
29Para mim, ó Deus, que estou aflito e abatido,
que a tua salvação seja um abrigo bem seguro.
30Então louvarei a Deus com o meu cântico;
dar-lhe-ei toda a minha gratidão.
31Isto lhe será muito mais agradável
do que sacrifícios de bois ou de novilhos,
segundo os preceitos da Lei.
32Os humildes também ficarão felizes;
o vosso coração terá uma vida nova,
visto que buscam a Deus.
33Porque o Senhor ouve o apelo dos necessitados
e não despreza os seus cativos.
34Louvem-no todo o céu e a Terra,
os mares e tudo o que neles vive!
35Porque Deus salvará Sião;
tornará a edificar as cidades de Judá,
para que o seu povo tome posse dela e ali habite.
36Os seus filhos a herdarão;
todos os que amam o nome de Deus ali habitarão.
