Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.
1Izbăvește‑mă, Dumnezeule,
căci mi‑au ajuns apele până la gât.
2Mă afund în mlaștina cea adâncă,
nu mai găsesc loc tare.
Intru în adâncurile apelor
și se revarsă peste mine șuvoiul.
3Am obosit strigând,
mi s‑a uscat gâtul.
Mi se topesc ochii
așteptându‑L pe Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai numeroși decât perii capului meu.
Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,
dușmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.4 Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat?
5Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia,
și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse.
6Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine,
Doamne, Stăpânul Oștirilor.
Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,
Dumnezeul lui Israel.
7Căci din cauza Ta port eu disprețul,
și rușinea mi‑a acoperit fața.
8Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit
și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.
10Plâng în timp ce postesc,
și ei mă disprețuiesc.
11Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea,
devin pentru ei un proverb.
12Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;
am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare.
13Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinței Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură!
14Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!
15Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii!
16Doamne, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună16 Sau: plăcută.!
După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine!
17Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde‑mi degrabă!
18Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l!
Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă!
19Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte;
toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta.
20Disprețul mi‑a frânt inima,
mi‑a îmbolnăvit‑o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.
21Ci ei îmi pun fiere în mâncare,
iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.
22Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă,
iar bunăstarea – într‑un laț!
23Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Să li se clatine mereu coapsele!
24Varsă‑Ți furia peste ei
și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă!
25Fie‑le locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
și povestesc suferința celor răniți de Tine.
27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28Șterge‑i din Cartea celor vii
și nu‑i scrie alături de cei drepți!
29Eu însă sunt necăjit și îndurerat.
Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule,
să mă pună la adăpost într‑un loc înalt!
30Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu
și‑L voi mări cu mulțumiri!
31Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou,
decât un taur cu coarne și copite.
32Cei necăjiți văd și se bucură.
Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,
33căci Domnul îi ascultă pe cei nevoiași
și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.
34Să‑L laude cerurile și pământul,
mările și tot ce mișună în ele,
35căci Dumnezeu va izbăvi Sionul
și va construi cetățile lui Iuda!
Ei vor locui acolo și le vor moșteni;
36sămânța robilor Săi le va moșteni
și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.
Psalm 69
Den lidandes bön
1För körledaren, enligt Shoshannim69:1 enligt Shoshannim kan betyda ungefär till/enligt Liljorna(s melodi), men det kan också vara ett namn, möjligen Susa.. Av David.
2Rädda mig, Gud,
för vattnet står mig upp till halsen!
3Djupare och djupare sjunker jag i dyn,
jag saknar fotfäste.
Jag har kommit ut på djupt vatten,
floden sveper över mig.
4Jag har ropat mig trött,
min strupe är hes.
Mina ögon är matta
och ser med väntan på dig, min Gud.
5De som har hatat mig utan anledning
är flera än hårstråna på mitt huvud.
Det är många som vill förgöra mig
och som utan orsak är mina fiender,
Jag måste ersätta vad jag inte har stulit.
6Du känner min dumhet, Gud,
min skuld är inte gömd för dig.
7Låt dem som hoppas på dig inte komma på skam för min skull,
härskarornas Herre,
låt inte dem som söker dig hamna i vanära för min skull,
du Israels Gud.
8Det är för din skull som jag hånas
och mitt ansikte täcks av skam.
9Jag har blivit främmande för mina egna bröder,
en främling för min mors söner.
10Min iver för ditt tempel förtär mig,
och dina förolämpares förolämpningar har fallit över mig.
11När jag sörjer och fastar
hånar man mig.
12När jag klär mig i sorgkläder
blir jag en visa för dem.
13De som sitter i porten sladdrar om mig,
och i dryckesvisorna sjunger man om mig.
14Men jag ber till dig, Herre, vid rätt tid.
Svara mig, Gud, i din stora nåd,
i din frälsnings trofasthet.
15Rädda mig ur detta träsk!
Låt mig inte sjunka!
Rädda mig från dem som hatar mig
och från de djupa vattnen.
16Låt inte vattenmassorna begrava mig
eller djupet uppsluka mig.
Låt inte avgrunden sluta sitt gap över mig.
17Herre, svara mig i din godhet och nåd,
vänd dig till mig i din stora barmhärtighet.
18Göm dig inte för mig, din tjänare,
för jag är i nöd.
Skynda dig att svara!
19Kom nära mig och befria mig,
friköp mig från mina fiender!
20Du vet hur jag hånas, förolämpas och vanäras.
Du ser alla mina ovänner.
21Deras förakt har krossat mitt hjärta,
och jag är sjuk.
Jag sökte medlidande
men fann inget,
någon som kunde trösta mig
men hittade ingen.
22De blandade gift i min mat
och gav mig ättika att dricka i min törst.
23Låt deras bord framför dem bli en snara
och deras frid69:23 Grundtextens innebörd är osäker. en fälla.
24Låt deras ögon drabbas av mörker, så att de inte ser,
och deras höfter alltid vackla.
25Häll ut din vrede över dem!
Låt dem känna din vredes glöd,
26och låt deras hem stå öde
och ingen mer bo i deras tält.
27De förföljer den som du har slagit
och pratar om plågan hos den du har sårat.
28Ställ dem till svars för synd efter synd,
låt dem inte få del av din rättfärdighet.
29Utplåna dem från de levandes bok!
Låt dem inte finnas upptecknade bland de rättfärdiga.
30Jag är i nöd och ångest,
Gud, låt din räddning bli min tillflykt.
31Då ska jag prisa Guds namn med sång,
ära honom med tacksägelse.
32Det behagar Herren mer än en tjur
eller en oxe med horn och klövar.
33De förtryckta ska se det och glädja sig,
ni som söker Gud ska få nytt mod,
34för Herren hör de fattiga
och föraktar inte sina fångna.
35Låt himlen och jorden prisa honom,
haven och allt som rör sig i dem!
36Gud ska rädda Sion
och bygga upp Juda städer igen,
de ska bo där och ta det i besittning.
37Hans tjänares barn ska ärva det,
och alla som älskar hans namn ska bo där.
