Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.
1Izbăvește‑mă, Dumnezeule,
căci mi‑au ajuns apele până la gât.
2Mă afund în mlaștina cea adâncă,
nu mai găsesc loc tare.
Intru în adâncurile apelor
și se revarsă peste mine șuvoiul.
3Am obosit strigând,
mi s‑a uscat gâtul.
Mi se topesc ochii
așteptându‑L pe Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai numeroși decât perii capului meu.
Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,
dușmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.4 Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat?
5Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia,
și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse.
6Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine,
Doamne, Stăpânul Oștirilor.
Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,
Dumnezeul lui Israel.
7Căci din cauza Ta port eu disprețul,
și rușinea mi‑a acoperit fața.
8Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit
și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.
10Plâng în timp ce postesc,
și ei mă disprețuiesc.
11Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea,
devin pentru ei un proverb.
12Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;
am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare.
13Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinței Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură!
14Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!
15Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii!
16Doamne, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună16 Sau: plăcută.!
După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine!
17Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde‑mi degrabă!
18Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l!
Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă!
19Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte;
toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta.
20Disprețul mi‑a frânt inima,
mi‑a îmbolnăvit‑o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.
21Ci ei îmi pun fiere în mâncare,
iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.
22Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă,
iar bunăstarea – într‑un laț!
23Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Să li se clatine mereu coapsele!
24Varsă‑Ți furia peste ei
și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă!
25Fie‑le locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
și povestesc suferința celor răniți de Tine.
27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28Șterge‑i din Cartea celor vii
și nu‑i scrie alături de cei drepți!
29Eu însă sunt necăjit și îndurerat.
Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule,
să mă pună la adăpost într‑un loc înalt!
30Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu
și‑L voi mări cu mulțumiri!
31Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou,
decât un taur cu coarne și copite.
32Cei necăjiți văd și se bucură.
Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,
33căci Domnul îi ascultă pe cei nevoiași
și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.
34Să‑L laude cerurile și pământul,
mările și tot ce mișună în ele,
35căci Dumnezeu va izbăvi Sionul
și va construi cetățile lui Iuda!
Ei vor locui acolo și le vor moșteni;
36sămânța robilor Săi le va moșteni
și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.
Psalm 69In Hebrew texts 69:1-36 is numbered 69:2-37.
For the director of music. To the tune of ‘Lilies’. Of David.
1Save me, O God,
for the waters have come up to my neck.
2I sink in the miry depths,
where there is no foothold.
I have come into the deep waters;
the floods engulf me.
3I am worn out calling for help;
my throat is parched.
My eyes fail,
looking for my God.
4Those who hate me without reason
outnumber the hairs of my head;
many are my enemies without cause,
those who seek to destroy me.
I am forced to restore
what I did not steal.
5You, God, know my folly;
my guilt is not hidden from you.
6Lord, the Lord Almighty,
may those who hope in you
not be disgraced because of me;
God of Israel,
may those who seek you
not be put to shame because of me.
7For I endure scorn for your sake,
and shame covers my face.
8I am a foreigner to my own family,
a stranger to my own mother’s children;
9for zeal for your house consumes me,
and the insults of those who insult you fall on me.
10When I weep and fast,
I must endure scorn;
11when I put on sackcloth,
people make sport of me.
12Those who sit at the gate mock me,
and I am the song of the drunkards.
13But I pray to you, Lord,
in the time of your favour;
in your great love, O God,
answer me with your sure salvation.
14Rescue me from the mire,
do not let me sink;
deliver me from those who hate me,
from the deep waters.
15Do not let the floodwaters engulf me
or the depths swallow me up
or the pit close its mouth over me.
16Answer me, Lord, out of the goodness of your love;
in your great mercy turn to me.
17Do not hide your face from your servant;
answer me quickly, for I am in trouble.
18Come near and rescue me;
deliver me because of my foes.
19You know how I am scorned, disgraced and shamed;
all my enemies are before you.
20Scorn has broken my heart
and has left me helpless;
I looked for sympathy, but there was none,
for comforters, but I found none.
21They put gall in my food
and gave me vinegar for my thirst.
22May the table set before them become a snare;
may it become retribution and69:22 Or snare / and their fellowship become a trap.
23May their eyes be darkened so that they cannot see,
and their backs be bent for ever.
24Pour out your wrath on them;
let your fierce anger overtake them.
25May their place be deserted;
let there be no-one to dwell in their tents.
26For they persecute those you wound
and talk about the pain of those you hurt.
27Charge them with crime upon crime;
do not let them share in your salvation.
28May they be blotted out of the book of life
and not be listed with the righteous.
29But as for me, afflicted and in pain –
may your salvation, God, protect me.
30I will praise God’s name in song
and glorify him with thanksgiving.
31This will please the Lord more than an ox,
more than a bull with its horns and hooves.
32The poor will see and be glad –
you who seek God, may your hearts live!
33The Lord hears the needy
and does not despise his captive people.
34Let heaven and earth praise him,
the seas and all that move in them,
35for God will save Zion
and rebuild the cities of Judah.
Then people will settle there and possess it;
36the children of his servants will inherit it,
and those who love his name will dwell there.
