Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 69

Psalmul 69

Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii“. Al lui David.

Dumnezeule, scapă-mă,
    căci mi-au ajuns apele până la gât!
Mă afund în mâl,
    nu mai găsesc loc tare;
intru în adâncurile apei
    şi mă înghit şuvoaiele.
Am obosit strigând,
    mi s-a uscat gâtul;
mi se topesc ochii
    tânjind după Dumnezeul meu.
Cei ce mă urăsc fără motiv
    sunt mai mulţi decât perii capului meu,
mulţi sunt cei ce vor să mă piardă,
    duşmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi
    ce nu am furat.[a]

Dumnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa,
    păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.

Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea,
    Stăpâne, Doamne al Oştirilor,
fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea,
    Dumnezeule al lui Israel!
Din pricina Ta port eu ocara,
    şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.
Sunt considerat un străin de către fraţii mei,
    un venetic de către fiii mamei mele,
căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie
    şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!
10 Când plâng şi postesc,
    ei mă batjocoresc.
11 Când îmbrac sacul de jale,
    ei mă fac de pomină.
12 Cei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc,
    cei ce se îmbată cântă despre mine.

13 Totuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne,
    pentru vremea bunăvoinţei Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
    răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
14 Izbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund!
    Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!
15 Şuvoaiele apelor să nu mă ducă,
    să nu mă înghită adâncul,
        să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună[b]!
    După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!
17 Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz,
    ci răspunde-mi degrabă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l!
    Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!

19 Tu cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea
    şi pe toţi duşmanii mei.
20 Ocara mi-a frânt inima,
    mi-a îmbolnăvit-o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
    după mângâietori, dar nu-i găsesc.
21 Ci ei îmi pun în mâncare venin,
    iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.

22 Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor,
    iar bunăstarea – într-un laţ!
23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
    Fă să li se clatine mereu coapsele !
24 Varsă-Ţi furia peste ei
    şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!
25 Fie-le locuinţa pustiită
    şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Şi aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
    şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
    şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28 Şterge-i din Cartea celor vii
    şi nu-i scrie alături de cei drepţi!

29 Eu însă sunt necăjit şi îndurerat;
    fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!

30 Atunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu
    şi-L voi mări prin mulţumiri!
31 Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou
    sau un viţel cu coarne şi copite.
32 Cei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura.
    Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu,
33 căci Domnul ascultă pe cei sărmani
    şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui!

34 Să-L laude cerul şi pământul,
    mările şi tot ce mişună prin ele,
35 căci Dumnezeu va mântui Sionul
    şi va construi cetăţile lui Iuda!
Ei vor locui acolo şi le vor moşteni;
36     urmaşii robilor Săi le vor moşteni
        şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

Notas al pie

  1. Psalmii 69:4 Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat?
  2. Psalmii 69:16 Sau: plăcută

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Salmos 69

Al director musical. Sígase la tonada de «Los lirios». De David.

1Sálvame, Dios mío,
    que las aguas ya me llegan al cuello.
Me estoy hundiendo en una ciénaga profunda,
    y no tengo dónde apoyar el pie.
Estoy en medio de profundas aguas,
    y me arrastra la corriente.
Cansado estoy de pedir ayuda;
    tengo reseca la garganta.
Mis ojos languidecen,
    esperando la ayuda de mi Dios.
Más que los cabellos de mi cabeza
    son los que me odian sin motivo;
muchos son sin motivo los enemigos
    que se han propuesto destruirme.
    ¿Cómo voy a devolver lo que no he robado?

Oh Dios, tú sabes lo insensato que he sido;
    no te puedo esconder mis transgresiones.
Señor Soberano, Todopoderoso,
    que no sean avergonzados por mi culpa
    los que en ti esperan;
oh Dios de Israel,
    que no sean humillados por mi culpa
    los que te buscan.
Por ti yo he sufrido insultos;
    mi rostro se ha cubierto de ignominia.
Soy como un extraño para mis hermanos;
    soy un extranjero para los hijos de mi madre.
El celo por tu casa me consume;
    sobre mí han recaído
    los insultos de tus detractores.
10 Cuando lloro y ayuno,
    tengo que soportar sus ofensas;
11 cuando me visto de luto,
    soy objeto de burlas.
12 Los que se sientan a la puerta murmuran contra mí;
    los borrachos me dedican parodias.

13 Pero yo, Señor, te imploro
    en el tiempo de tu buena voluntad.
Por tu gran amor, oh Dios, respóndeme;
    por tu fidelidad, sálvame.
14 Sácame del fango;
    no permitas que me hunda.
Líbrame de los que me odian,
    y de las aguas profundas.
15 No dejes que me arrastre la corriente;
    no permitas que me trague el abismo,
    ni que el foso cierre sus fauces sobre mí.
16 Respóndeme, Señor, por tu bondad y tu amor;
    por tu gran compasión, vuélvete a mí.
17 No escondas tu rostro de este siervo tuyo;
    respóndeme pronto, que estoy angustiado.
18 Ven a mi lado, y rescátame;
    redímeme, a causa de mis enemigos.

19 Tú bien sabes cómo me insultan,
    me avergüenzan y denigran;
    sabes quiénes son mis adversarios.
20 Los insultos me han destrozado el corazón;
    para mí ya no hay remedio.
Busqué compasión, y no la hubo;
    busqué consuelo, y no lo hallé.
21 En mi comida pusieron hiel;
    para calmar mi sed me dieron vinagre.

22 Que se conviertan en trampa sus banquetes,
    y su prosperidad en lazo.
23 Que se les nublen los ojos, para que no vean;
    y que sus fuerzas flaqueen para siempre.
24 Descarga tu furia sobre ellos;
    que tu ardiente ira los alcance.
25 Quédense desiertos sus campamentos,
    y deshabitadas sus tiendas de campaña.
26 Pues al que has afligido lo persiguen,
    y se burlan del dolor del que has herido.
27 Añade a sus pecados más pecados;
    no los hagas partícipes de tu salvación.
28 Que sean borrados del libro de la vida;
    que no queden inscritos con los justos.

29 Y a mí, que estoy pobre y dolorido,
    que me proteja, oh Dios, tu salvación.
30 Con cánticos alabaré el nombre de Dios;
    con acción de gracias lo exaltaré.
31 Esa ofrenda agradará más al Señor
    que la de un toro o un novillo
    con sus cuernos y pezuñas.
32 Los pobres verán esto y se alegrarán;
    ¡animaos vosotros, los que buscáis a Dios!
33 Porque el Señor oye a los necesitados,
    y no desdeña a su pueblo cautivo.

34 Que lo alaben los cielos y la tierra,
    los mares y todo lo que se mueve en ellos,
35 porque Dios salvará a Sión
    y reconstruirá las ciudades de Judá.
Allí se establecerá el pueblo
    y tomará posesión de la tierra.
36 La heredarán los hijos de sus siervos;
    la habitarán los que aman al Señor.