Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.
1Izbăvește‑mă, Dumnezeule,
căci mi‑au ajuns apele până la gât.
2Mă afund în mlaștina cea adâncă,
nu mai găsesc loc tare.
Intru în adâncurile apelor
și se revarsă peste mine șuvoiul.
3Am obosit strigând,
mi s‑a uscat gâtul.
Mi se topesc ochii
așteptându‑L pe Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai numeroși decât perii capului meu.
Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,
dușmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.4 Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat?
5Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia,
și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse.
6Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine,
Doamne, Stăpânul Oștirilor.
Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,
Dumnezeul lui Israel.
7Căci din cauza Ta port eu disprețul,
și rușinea mi‑a acoperit fața.
8Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit
și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.
10Plâng în timp ce postesc,
și ei mă disprețuiesc.
11Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea,
devin pentru ei un proverb.
12Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;
am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare.
13Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinței Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură!
14Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!
15Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii!
16Doamne, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună16 Sau: plăcută.!
După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine!
17Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde‑mi degrabă!
18Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l!
Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă!
19Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte;
toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta.
20Disprețul mi‑a frânt inima,
mi‑a îmbolnăvit‑o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.
21Ci ei îmi pun fiere în mâncare,
iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.
22Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă,
iar bunăstarea – într‑un laț!
23Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Să li se clatine mereu coapsele!
24Varsă‑Ți furia peste ei
și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă!
25Fie‑le locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
și povestesc suferința celor răniți de Tine.
27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28Șterge‑i din Cartea celor vii
și nu‑i scrie alături de cei drepți!
29Eu însă sunt necăjit și îndurerat.
Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule,
să mă pună la adăpost într‑un loc înalt!
30Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu
și‑L voi mări cu mulțumiri!
31Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou,
decât un taur cu coarne și copite.
32Cei necăjiți văd și se bucură.
Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,
33căci Domnul îi ascultă pe cei nevoiași
și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.
34Să‑L laude cerurile și pământul,
mările și tot ce mișună în ele,
35căci Dumnezeu va izbăvi Sionul
și va construi cetățile lui Iuda!
Ei vor locui acolo și le vor moșteni;
36sămânța robilor Săi le va moșteni
și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.
Je suis submergé, sauve-moi !
1Au chef de chœur, un psaume de David, à chanter sur la mélodie des « Lis »69.1 Terme de sens incertain. Autre traduction : avec accompagnement sur instrument à six cordes..
2O mon Dieu, sauve-moi,
j’ai de l’eau jusqu’au cou.
3Dans une boue profonde, je m’enlise, ╵sans point d’appui.
Me voici descendu ╵au plus profond des eaux ; ╵un fort courant m’emporte.
4Je m’épuise à crier, ╵mon gosier est brûlant,
mes yeux se sont usés ╵à attendre mon Dieu.
5Car ceux qui me haïssent ╵sans la moindre raison69.5 Voir Jn 15.25.
ont dépassé le nombre ╵des cheveux de ma tête.
Ils sont puissants, ╵mes ennemis menteurs : ╵qui veulent me détruire.
Je dois restituer ╵ce que je n’ai pas extorqué.
6O Dieu, tu sais ╵comme j’ai été insensé,
et mes actes coupables ╵ne te sont pas cachés.
7Qu’ils ne soient pas dans la honte à cause de moi, ╵ceux qui ont mis leur espérance en toi,
ô Eternel, ╵ô Seigneur des armées célestes !
Que ceux qui se tournent vers toi ╵ne soient pas à cause de moi ╵remplis de confusion,
Dieu d’Israël !
8Car c’est pour toi ╵que je porte l’opprobre
et que la confusion ╵me couvre le visage.
9Me voilà devenu ╵étranger pour mes frères
et comme un inconnu ╵pour les fils de ma mère !
10L’amour que j’ai pour ta maison ╵est en moi comme un feu ╵qui me consume69.10 Cité en Jn 2.17.,
et les insultes ╵des hommes qui t’insultent ╵sont retombées sur moi69.10 Cité en Rm 15.3..
11Quand je pleure et je jeûne,
je reçois des insultes.
12Je me revêts ╵d’une toile de sac,
et je deviens pour eux ╵un objet de risée.
13Les gens qui sont assis ╵sur la place publique ╵aux portes de la ville,
et les buveurs d’alcool ╵font de moi leur chanson.
14Quant à moi, je t’exprime ma prière :
ô Eternel, ╵n’est-ce pas le moment ╵de montrer ta faveur ?
Exauce-moi, ô Dieu, ╵dans ton immense amour
et sauve-moi ╵dans ta fidélité !
15Tire-moi de la boue ! ╵Que je n’enfonce pas !
Viens donc me délivrer ╵de ceux qui me haïssent,
et des profondes eaux !
16Que je ne sois pas emporté ╵par le fort courant d’eau
et que l’abîme ╵ne m’engloutisse pas !
Que le gouffre béant ╵ne se referme pas sur moi !
17Réponds-moi, Eternel, ╵ton amour est si bon !
Dans ta grande compassion, ╵occupe-toi de moi !
18Ne te détourne plus ╵de moi, ton serviteur !
Je suis dans la détresse, ╵réponds-moi sans tarder !
19Approche-toi de moi, ╵viens me sauver la vie.
Oui, viens me libérer, ╵car j’ai des ennemis.
20Toi, tu sais comme je subis l’opprobre, ╵quelle est ma honte, ╵et mon ignominie.
Ils sont là, devant toi, ╵tous mes persécuteurs.
21L’opprobre me brise le cœur, ╵je ne m’en remets pas ;
j’espère un geste ╵de sympathie en ma faveur, ╵mais mon attente est vaine,
quelqu’un qui me console, ╵mais je n’en trouve pas.
22Ils ont mis du poison69.22 Voir Mt 27.34. ╵dans le pain que je mange.
Pour étancher ma soif, ╵ils m’offrent du vinaigre69.22 Voir Mt 27.48 ; Mc 15.36 ; Jn 19.28-29..
23Que leurs banquets deviennent ╵un piège devant eux,
que leur tranquillité69.23 La version grecque a : un châtiment. Rm 11.9 cite cette version. ╵soit comme un traquenard69.23 Les v. 23-24 sont cités en Rm 11.9-10. !
24Que leurs yeux s’obscurcissent ╵au point de ne plus voir,
fais-leur courber le dos ╵continuellement !
25Que ton indignation ╵se déverse sur eux !
Que ta colère ardente les atteigne !
26Que les lieux où ils campent ╵soient dévastés,
que leurs demeures ╵soient privées d’habitants69.26 Cité en Ac 1.20 à propos de la mort de Judas. !
27Ils se sont acharnés ╵sur celui que tu as frappé,
ils se sont répandus ╵en commérages ╵sur les malheurs de ceux ╵que tu avais blessés.
28Charge-les donc ╵de tous leurs crimes,
et qu’ils ne soient pas mis ╵au bénéfice ╵de ta justice !
29Que leurs noms soient rayés ╵du livre des vivants69.29 Voir Ex 32.32-33 ; Dn 12.1 ; Lc 10.20 ; Ph 4.3 ; Ap 13.8 ; 17.8 ; 20.12, 15 ; 21.27. !
Qu’ils ne soient pas inscrits ╵parmi les justes !
30Je suis affligé et je souffre,
mais ton secours, ô Dieu, ╵me mettra à l’abri.
31Alors je te louerai, ╵ô Dieu, dans mes cantiques,
je dirai ta grandeur ╵avec reconnaissance.
32Voilà, ô Eternel, ╵qui te plaît plus qu’un bœuf ╵ou qu’un taureau
ayant sabots et cornes69.32 Voir 50.10-14 ; 51.18-19..
33O vous, les affligés, ╵voyez, réjouissez-vous !
Oui, vous qui vous tournez vers Dieu, ╵que votre cœur soit vivifié !
34Car l’Eternel entend ╵les cris des défavorisés,
il ne méprise pas ╵ceux qui lui appartiennent ╵quand ils sont en prison.
35Que le ciel et la terre ╵entonnent ses louanges
et que les mers l’acclament ╵avec tout être qui s’y meut !
36Car Dieu viendra sauver ╵la ville de Sion ╵et il rebâtira ╵les cités de Juda.
On y habitera, ╵on les possédera.
37Quant à la descendance ╵des serviteurs de l’Eternel, ╵elle en héritera,
et ceux qui l’aiment ╵y feront leur demeure.
