Psalmul 65
Pentru dirijor. Un psalm al lui David. O cântare.
1Dumnezeule, pe Tine Te așteaptă lauda1 Sau: Dumnezeule, pentru Tine, tăcere, laudă. în Sion;
față de Tine va fi împlinit jurământul.
2Tu asculți rugăciunea;
la Tine vor veni toți oamenii.
3Poverile nelegiuirilor noastre ne copleșesc,
dar Tu faci ispășire pentru fărădelegile noastre.
4Ferice de cel pe care‑l alegi,
pe care‑l apropii să locuiască în curțile Tale!
Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale,
ale Templului Tău cel sfânt.
5Tu ne răspunzi prin lucrări de temut, cu dreptate,
Dumnezeul mântuirii noastre,
Încrederea tuturor marginilor pământului
și ale mărilor îndepărtate,
6Cel Ce a întemeiat munții cu puterea Sa,
fiind încins cu tărie,
7Cel Ce potolește vuietul mărilor,
vuietul talazurilor lor și tumultul noroadelor.
8Locuitorii de la marginile pământului se tem din cauza minunilor Tale!
Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineața și seara.
9Tu cercetezi pământul și‑l faci să se reverse;
îl îmbogățești mult.
Râul lui Dumnezeu este plin de apă.
Tu le dai oamenilor grâne, căci așa pregătești Tu pământul:
10îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu aversele și îi binecuvântezi răsadul.
11Încununezi anul cu bunătățile Tale,
în urma Ta mustește belșugul;11 Sau: din carele Tale se prelinge belșugul.
12mustesc, de asemenea, și pășunile din pustie,
iar dealurile se încing cu veselie.
13Pășunile sunt îmbrăcate cu turme,
văile se acoperă de grâne;
toate strigă de bucurie și cântă.
Salmo 65
Al director musical. Salmo de David. Cántico.
1A ti, oh Dios de Sión,
te pertenece la alabanza.
A ti se te deben cumplir los votos,
2porque escuchas la oración.
A ti acude todo mortal,
3a causa de sus perversidades.
Nuestros delitos nos abruman,
pero tú los perdonaste.
4¡Dichoso aquel a quien tú escoges,
al que atraes a ti para que viva en tus atrios!
Saciémonos de los bienes de tu casa,
de los dones de tu santo templo.
5Tú, oh Dios y Salvador nuestro,
nos respondes con imponentes obras de justicia;
tú eres la esperanza de los confines de la tierra
y de los más lejanos mares.
6Tú, con tu poder, formaste las montañas,
desplegando tu potencia.
7Tú calmaste el rugido de los mares,
el estruendo de sus olas,
y el tumulto de los pueblos.
8Los que viven en remotos lugares
se asombran ante tus prodigios;
del oriente al occidente,
tú inspiras canciones de alegría.
9Con tus cuidados fecundas la tierra,
y la colmas de abundancia.
Los arroyos de Dios se llenan de agua,
para asegurarle trigo al pueblo.
¡Así preparas el campo!
10Empapas los surcos, nivelas sus terrones,
reblandeces la tierra con las lluvias
y bendices sus renuevos.
11Tú coronas el año con tus bondades,
y tus carretas se desbordan de abundancia.
12Rebosan los prados del desierto;
las colinas se visten de alegría.
13Pobladas de rebaños las praderas,
y cubiertos los valles de trigales,
cantan y lanzan voces de alegría.
