Psalmul 58
Pentru dirijor. De cântat ca și „Nu distruge!“ Al lui David. Un mihtamTitlu. Vezi Ps. 16..
1Oare într-adevăr rostiți voi ceea ce este drept, conducătorilor1 Ebr.: elem, care poate însemna tăcere. De aici avem: Oare într-adevăr rostiți ce este drept, atunci când tăceți?, în ideea că cei desemnați pentru a face judecată tac atunci când ar trebui să facă dreptate. Sau acest termen este o scriere defectivă a lui elim (lit.: berbeci, termen folosit metaforic pentru conducători).?
Oare cu nepărtinire judecați voi, fii ai omului?1 Sau: judecați pe fiii omului.
2Dimpotrivă, în inimă săvârșiți nedreptăți,
iar cu mâinile împărțiți violența în țară.
3Cei răi se înstrăinează încă din pântec,
cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naștere.
4Veninul lor este ca veninul șarpelui,
ca al cobrei surde care și‑a închis urechea,
5care nu aude glasul celor ce șoptesc,
oricât de iscusit ar fi cel care leagă prin descântece5 Vezi nota de la Deut. 18:11..
6Dumnezeule, zdrobește‑le dinții din gură!
Doamne, scoate colții acestor lei!
7Să se scurgă precum apa care trece!
Când întind arcul, fie‑le săgețile oarbe!
8Să fie ca un melc care se topește mergând,
ca stârpitura unei femei, care nu a văzut soarele!
9Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscați,
El îl va spulbera pe cel rău!9 Sensul versetului este nesigur.
10Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,
când își va spăla picioarele în sângele celui rău.
11Atunci oamenii vor zice: „Sigur există un rod pentru cel drept!
Sigur există un Dumnezeu Care judecă pe pământ!“
Salmo 58Sal 58 En el texto hebreo 58:1-11 se numera 58:2-12.
Al director musical. Sígase la tonada de «No destruyas». Mictam de David.
1¿Acaso ustedes, gobernantes, proclaman la justicia
y juzgan con rectitud a los seres humanos?
2¡No! Ustedes a plena conciencia cometen injusticias,
y la violencia de sus manos se esparce en el país.
3Los malvados se descarrían desde que nacen;
desde el vientre materno se desvían los mentirosos.
4Su veneno es como el de las serpientes,
como el de una cobra que cierra su oído
5para no escuchar la música de los encantadores,
del diestro en hechizos.
6Rómpeles, oh Dios, los dientes;
¡arráncales, Señor, los colmillos a esos leones!
7Que desaparezcan, como el agua que se derrama;
que se rompan sus flechas al tensar el arco.
8Que se disuelvan, como babosa rastrera;
que no vean la luz del sol, cual si fueran abortivos.
9Que sin darse cuenta, ardan como espinos;
que el vendaval los arrastre, estén verdes o secos.
10Se alegrará el justo al ver la venganza,
al empapar sus pies en la sangre del malvado.
11Dirá entonces la gente:
«Ciertamente los justos son recompensados;
ciertamente hay un Dios que juzga en la tierra».
