Psalmul 56
Pentru dirijor. De cântat ca și „Porumbelul din stejari îndepărtați“. Un mihtamTitlu. Vezi Ps. 16. al lui David compus pe vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.
1Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, căci niște oameni mă hărțuiesc;
toată ziua mă chinuie cel ce se luptă cu mine.
2Urmăritorii mei mă hărțuiesc toată ziua.
Într-adevăr, mulți sunt cei ce se luptă cu mine cu trufie,
3dar, când mi‑e teamă, mă voi încrede în Tine.
4În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Dumnezeu mă încred și nu mă tem!
Ce poate să‑mi facă omul?
5Toată ziua îmi răstălmăcesc cuvintele;
toate gândurile lor sunt împotriva mea, ca să‑mi facă rău.
6Uneltesc, pândesc,
îmi urmăresc pașii,
nădăjduind să‑mi ia viața.
7Oare să scape ei prin nelegiuire?
Dumnezeule, doboară popoarele cu mânie!
8Tu numeri zilele pribegiei mele;
pune‑mi lacrimile în burduful Tău!
Să nu fie ele oare în Cartea Ta?
9Dușmanii mei vor fugi când voi striga.
Știu un lucru: că Dumnezeu este de partea mea.
10În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Domnul, al Cărui Cuvânt îl laud,
11în Dumnezeu mă încred și nu mă tem.
Ce poate să‑mi facă un om?
12Dumnezeule, sunt legat de Tine prin jurăminte;
Îți voi aduce jertfe de mulțumire,
13căci mi‑ai salvat sufletul de la moarte,
și picioarele de poticnire,
ca să pot umbla înaintea lui Dumnezeu în lumina vieții.
Besiegte Angst
1Ein Lied von David, nach der Melodie: »Die Taube verstummt in der Fremde«. Es stammt aus der Zeit, als die Philister ihn in Gat festgenommen hatten.56,1 Vgl. 1. Samuel 21,11‒16.
2Gott, hab Erbarmen mit mir,
denn man will mich zur Strecke bringen!
Die Feinde bedrängen mich den ganzen Tag.
3Unaufhörlich greifen sie mich an,
viele bekämpfen mich in ihrem Hochmut.
4Doch gerade dann, wenn ich Angst habe,
will ich mich dir anvertrauen.
5Ich lobe Gott für das, was er versprochen hat;
ihm vertraue ich und fürchte mich nicht.
Was kann ein Mensch mir schon antun?
6Unablässig verdrehen sie, was ich sage,
und überlegen, wie sie mir schaden können.
7Überall muss ich mit einem Hinterhalt rechnen. Sie beschatten mich
und warten nur darauf, mich umzubringen.
8Gott, wirf diese Leute56,8 Wörtlich: die Völker. in deinem Zorn zu Boden!
Sollten sie bei so viel Bosheit ungeschoren davonkommen?
9Du siehst doch, wie lange ich schon umherirre!
Jede Träne hast du gezählt,56,9 Wörtlich: Sammle meine Tränen in deinem Schlauch (= Behälter für Flüssigkeiten).
ja, alle sind in deinem Buch festgehalten.
10Sobald ich dich um Hilfe bitte,
werden meine Feinde kleinlaut den Rückzug antreten.
Denn das weiß ich: Du, Gott, bist auf meiner Seite!
11Ich lobe Gott für das, was er versprochen hat,
ja, ich lobe die Zusage des Herrn.
12Ihm vertraue ich und fürchte mich nicht.
Was kann ein Mensch mir schon antun?
13Gott, was ich dir versprochen habe,
will ich jetzt einlösen und dir aus Dank Opfer bringen.
14Denn du hast mich vor dem Tod gerettet,
vor dem Sturz in die Tiefe hast du mich bewahrt.
Ich darf weiterleben – in deiner Nähe.
Du hast mir das Leben neu geschenkt.
