Psalmul 50
Un psalm al lui Asaf.
1Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul,
El vorbește și cheamă pământul
de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
2Din Sion, întruchiparea frumuseții, strălucește Dumnezeu!
3Dumnezeul nostru vine și nu tace;
un foc mistuie înaintea Lui
și o furtună se dezlănțuie împrejurul Lui!
4El cheamă cerurile de deasupra
și pământul, ca să‑Și judece poporul:
5„Adunați‑Mi credincioșii,
pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“
6Cerurile vestesc dreptatea Lui,
căci Dumnezeu Însuși este Judecător. Selah
7„Ascultă, popor al Meu, și voi vorbi!
Israel, voi mărturisi împotriva ta:
Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău!
8Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile‑de‑tot care‑Mi sunt aduse neîncetat.
9Nu voi lua tauri din casa ta,
nici țapi din staulele tale,
10căci ale Mele sunt toate vietățile pădurii
și vitele de pe o mie de dealuri.
11Eu cunosc toate înaripatele munților,
și toate fiarele câmpului sunt ale Mele!
12Dacă Mi‑ar fi foame, nu ți‑aș spune ție,
căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
13Mănânc Eu oare carnea taurilor
sau beau Eu sângele țapilor?
14Adu‑I ca jertfă lui Dumnezeu mulțumire
și împlinește‑ți jurămintele față de Cel Preaînalt!
15Cheamă‑Mă în ziua necazului;
Eu te voi salva, iar tu Mă vei onora!“
16Dumnezeu îi zice însă celui rău:
„Ce tot înșiri tu hotărârile Mele
și ai pe buze legământul Meu,
17când tu urăști mustrarea
și arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18Dacă vezi un hoț, te unești cu el
și te însoțești cu cei ce comit adulter.
19Dai drumul gurii la rele,
limba ta urzește înșelăciunea.
20Șezi și vorbești împotriva fratelui tău,
dai vina pe fiul mamei tale.
21Așa ai făcut, iar Eu am tăcut.
Sigur ți‑ai închipuit că Eu sunt ca tine,
dar te voi mustra și voi pune totul înaintea ochilor tăi!
22Luați aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitați pe Dumnezeu,
ca nu cumva să vă sfâșii și să nu aibă cine să vă scape!
23Cine aduce mulțumire ca jertfă, acela Mă proslăvește,
și celui ce pregătește o cale îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu“.
Dieu va juger son peuple
1Psaume d’Asaph50.1 Sur Asaph, voir 1 Ch 6.16-17, 24 ; 25.1 ; 2 Ch 35.15. Asaph était l’un des trois chefs de chœur de David ; il nous a laissé douze psaumes..
Le Dieu suprême, ╵l’Eternel a parlé ╵et il a convoqué la terre
du levant du soleil ╵à son couchant.
2De Sion, parfaite en beauté,
Dieu resplendit.
3Qu’il vienne notre Dieu ! ╵Qu’il ne garde pas le silence !
Devant lui, un feu dévorant,
autour de lui, c’est l’ouragan.
4Le ciel en haut, il le convoque,
et il convoque aussi la terre : ╵il vient pour gouverner son peuple.
5« Rassemblez ceux qui me sont attachés,
ceux qui ont conclu avec moi ╵l’alliance par le sacrifice. »
6Le ciel publiera sa justice,
c’est Dieu qui gouverne le monde.
Pause
7Mon peuple, écoute, je te parle,
Israël, je témoigne contre toi,
moi qui suis Dieu, ton Dieu.
8Ce n’est pas pour tes sacrifices ╵que je t’adresse des reproches :
j’ai constamment ╵tes holocaustes sous les yeux.
9Je ne prendrai ╵ni des taureaux dans ton étable,
ni des boucs dans tes fermes,
10car tous les animaux ╵des forêts sont à moi,
à moi, les bêtes par milliers ╵dans les montagnes !
11Je connais tous les oiseaux des montagnes
et tous les animaux des champs ╵me sont à portée de la main.
12Si j’avais faim, te le dirais-je ?
L’univers est à moi ╵et tout ce qu’il renferme.
13Vais-je manger ╵la viande des taureaux,
ou m’abreuver ╵du sang des boucs ?
14En sacrifice à Dieu ╵offre donc ta reconnaissance !
Accomplis envers le Très-Haut ╵les vœux que tu as faits.
15Alors tu pourras m’appeler ╵au jour de la détresse :
je te délivrerai, ╵et tu me rendras gloire.
16Au méchant aussi, Dieu s’adresse :
« Pourquoi rabâches-tu mes lois ?
Tu as mon alliance à la bouche,
17mais tu détestes l’instruction
et tu rejettes mes paroles ╵au loin, derrière toi.
18A peine as-tu vu un voleur, ╵tu deviens son complice,
et puis, tu fais cause commune ╵avec les adultères.
19Ta bouche forge la malice.
Ta langue tisse le mensonge.
20Lorsque tu t’assieds avec d’autres, ╵tu calomnies ton frère,
et tu jettes le déshonneur ╵sur le fils de ta mère.
21Lorsque tu agissais ainsi ╵et que je n’ai rien dit,
as-tu vraiment imaginé ╵que je te ressemblais ?
Aussi je vais te corriger, ╵tout mettre sous tes yeux.
22Comprenez donc cela, ╵vous qui ignorez Dieu,
sinon je vous déchirerai ╵et nul ne vous délivrera.
23Qui, en guise de sacrifice, ╵m’offre de la reconnaissance, ╵celui-là me rend gloire,
et à celui qui règle son chemin,
je ferai voir ╵le salut que Dieu donne. »
