Psalmul 49
Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un psalm.
1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele!
Luați aminte, toți locuitorii lumii,
2fii ai lui Adam și fii ai omului,
cei bogați și cei nevoiași laolaltă!
3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,
iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.
4Îmi voi pleca urechea la un proverb;
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei,
6a celor ce se încred în averile lor
și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?
7Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său,
nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui.
8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă,
încât nu va putea plăti niciodată
9ca să trăiască pentru totdeauna
și să nu vadă groapa.
10Căci el vede că până și înțelepții mor;
iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună
și își lasă averea altora.
11Mormintele lor le vor fi case pe vecie11 Sensul versului este nesigur.,
locuințe din generație în generație,
deși și‑au numit proprietățile după numele lor.
12Însă omul pus în cinste nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
13Aceasta este calea celor ce se încred în ei13 Sau: în ei înșiși.
și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele13 Lit.: gura. lor.
14Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi;
moartea îi va paște.
Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața.
Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților,
departe de locuința lor.
15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților,
căci El mă va lua.15 Sau: mă va primi. Selah
16Nu te teme când se îmbogățește cineva,
când sporește gloria casei lui,
17căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
gloria lui nu se coboară după el.
18Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui,
– iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –,
19tot va merge la generația părinților lui,
și nu vor mai vedea lumina vreodată.
20Omul pus în cinste și fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
Salmo 49
Para o mestre de música. Salmo dos coraítas.
1Ouçam isto vocês, todos os povos;
escutem, todos os que vivem neste mundo,
2gente do povo, homens importantes,
ricos e pobres igualmente:
3A minha boca falará com sabedoria;
a meditação do meu coração trará entendimento.
4Inclinarei os meus ouvidos a um provérbio;
com a harpa exporei o meu enigma:
5Por que deverei temer, quando vierem dias maus,
quando inimigos traiçoeiros me cercarem,
6aqueles que confiam em seus bens
e se gabam de suas muitas riquezas?
7Homem algum pode redimir seu irmão
ou pagar a Deus o preço de sua vida,
8pois o resgate de uma vida não tem preço.
Não há pagamento que o livre
9para que viva para sempre
e não sofra decomposição.
10Pois todos podem ver que os sábios morrem,
como perecem o tolo e o insensato
e para outros deixam os seus bens.
11Seus túmulos serão sua morada para sempre,49.11 Conforme a Septuaginta e a Versão Siríaca. O Texto Massorético diz Em seus pensamentos suas casas serão perpétuas.
sua habitação de geração em geração,
ainda que tenham49.11 Ou pois eles têm dado seu nome a terras.
12O homem, mesmo que muito importante,
não vive para sempre49.12 Conforme o Texto Massorético. A Septuaginta e a Versão Siríaca dizem não tem entendimento. Veja o versículo 20.;
é como os animais, que perecem.
13Este é o destino dos que confiam em si mesmos,
e dos seus seguidores, que aprovam o que eles dizem. Pausa
14Como ovelhas, estão destinados à sepultura49.14 Hebraico: Sheol. Essa palavra também pode ser traduzida por profundezas, pó ou morte; também no final deste versículo e no versículo 15.,
e a morte lhes servirá de pastor.
Pela manhã os justos triunfarão sobre eles!
A aparência deles se desfará na sepultura,
longe das suas gloriosas mansões.
15Mas Deus redimirá a minha vida da sepultura
e me levará para si. Pausa
16Não se aborreça quando alguém se enriquece
e aumenta o luxo de sua casa;
17pois nada levará consigo quando morrer;
não descerá com ele o seu esplendor.
18Embora em vida ele se parabenize:
“Todos o elogiam, pois você está prosperando”,
19ele se juntará aos seus antepassados,
que nunca mais verão a luz.
20O homem, mesmo que muito importante, não tem entendimento;
é como os animais, que perecem.
