Psalmul 49
Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un psalm.
1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele!
Luați aminte, toți locuitorii lumii,
2fii ai lui Adam și fii ai omului,
cei bogați și cei nevoiași laolaltă!
3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,
iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.
4Îmi voi pleca urechea la un proverb;
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei,
6a celor ce se încred în averile lor
și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?
7Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său,
nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui.
8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă,
încât nu va putea plăti niciodată
9ca să trăiască pentru totdeauna
și să nu vadă groapa.
10Căci el vede că până și înțelepții mor;
iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună
și își lasă averea altora.
11Mormintele lor le vor fi case pe vecie11 Sensul versului este nesigur.,
locuințe din generație în generație,
deși și‑au numit proprietățile după numele lor.
12Însă omul pus în cinste nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
13Aceasta este calea celor ce se încred în ei13 Sau: în ei înșiși.
și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele13 Lit.: gura. lor.
14Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi;
moartea îi va paște.
Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața.
Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților,
departe de locuința lor.
15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților,
căci El mă va lua.15 Sau: mă va primi. Selah
16Nu te teme când se îmbogățește cineva,
când sporește gloria casei lui,
17căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
gloria lui nu se coboară după el.
18Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui,
– iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –,
19tot va merge la generația părinților lui,
și nu vor mai vedea lumina vreodată.
20Omul pus în cinste și fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
