Psalmul 44
Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32..
1Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinții noștri ne‑au istorisit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit‑o în zilele lor,
în zilele de odinioară.
2Tu, prin brațul Tău, ai alungat neamuri,
ca să‑i plantezi pe ei;
ai lovit noroade, ca să‑i extinzi pe ei.
3Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire țara
și nu brațul lor i‑a izbăvit,
ci dreapta Ta, brațul Tău,
lumina feței Tale, fiindcă Îți găseai plăcerea în ei.
4Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu!
Poruncește dar izbăvirea lui Iacov!
5Cu Tine ne doborâm vrăjmașii,
prin Numele Tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăvește,
7ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri
și îi faci de rușine!
8Noi în Dumnezeu ne lăudăm toată ziua;
Numelui Tău îi vom aduce mulțumiri pe vecie. Selah
9Totuși, Tu ne‑ai respins și ne‑ai umilit,
nu mai ieși cu oștirile noastre.
10Tu ai făcut să ne retragem dinaintea vrăjmașului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11Ne dai ca pe niște oi la tăiere,
ne împrăștii printre neamuri.
12Îți vinzi poporul pe un preț de nimic
și nu câștigi nimic prin vânzarea lui.
13Ne faci de ocara vecinilor noștri,
de ocară și dispreț pentru cei din jurul nostru.
14Ne faci o pildă printre neamuri,
o clătinare din cap printre popoare.
15Toată ziua disprețul îmi stă înainte
și rușinea îmi acoperă fața,
16la glasul batjocoritorului și al blasfemiatorului,
la vederea dușmanului și a răzbunătorului.
17Toate acestea au venit asupra noastră,
dar17 Sau: deși. noi nu Te‑am uitat
și nu am trădat legământul Tău.
18Inima noastră nu Ți‑a întors spatele,
și pașii noștri nu s‑au îndepărtat de calea Ta.
19Tu însă ne‑ai zdrobit în locul de vânătoare al șacalilor
și ne‑ai acoperit cu umbra morții.
20Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
și ne‑am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21n‑ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaște toate tainele inimii.
22Totuși, din pricina Ta suntem dați morții toată ziua,
suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.
23Scoală‑Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezește‑Te, nu ne lepăda pe vecie!
24De ce Îți ascunzi fața,
de ce ne uiți suferința și asuprirea?
25Căci sufletul nostru este doborât în țărână,
pântecul ne este lipit de pământ!
26Ridică‑Te și vino în ajutorul nostru!
Răscumpără‑ne, datorită îndurării Tale!
Salmo 44Sal 44 En el texto hebreo 44:1-26 se numera 44:2-27.
Al director musical. Masquil de los hijos de Coré.
1Oh Dios, nuestros oídos han oído
y nuestros antepasados nos han contado
las proezas que realizaste en sus días,
en aquellos tiempos pasados:
2Con tu propia mano expulsaste a las naciones
y en su lugar plantaste a nuestros antepasados;
aplastaste a aquellos pueblos,
y a nuestros antepasados los hiciste prosperar.44:2 los hiciste prosperar. Lit. los libraste.
3Porque no fue su espada la que conquistó la tierra
ni fue su brazo el que les dio la victoria:
fue tu brazo, tu mano derecha;
fue la luz de tu rostro, porque tú los amabas.
4Solo tú eres mi Rey y mi Dios.
¡Decreta las victorias de Jacob!
5Por ti derrotamos a nuestros enemigos;
en tu nombre aplastamos a nuestros agresores.
6Yo no confío en mi arco
ni puede mi espada darme la victoria;
7tú nos das la victoria sobre nuestros enemigos,
y dejas en vergüenza a nuestros adversarios.
8¡Por siempre nos gloriaremos en Dios!
¡Por siempre alabaremos tu nombre! Selah
9Pero ahora nos has rechazado y humillado;
ya no sales con nuestros ejércitos.
10Nos hiciste retroceder ante el enemigo;
nos han saqueado nuestros adversarios.
11Nos has entregado para que nos devoren como ovejas
nos has dispersado entre las naciones.
12Has vendido a tu pueblo por una miseria
y nada has ganado con su venta.
13Nos has dejado en ridículo ante nuestros vecinos;
somos la burla y el escarnio de los que nos rodean.
14Nos has hecho el hazmerreír de las naciones;
todos los pueblos se burlan de nosotros.
15La humillación no me deja un solo instante;
se me cae la cara de vergüenza
16por las burlas de los que me insultan y me ofenden,
por culpa del enemigo que está presto a la venganza.
17Todo esto nos ha sucedido,
a pesar de que nunca te olvidamos
ni faltamos jamás a tu pacto.
18Nuestro corazón no ha vuelto atrás
ni nos hemos apartado de tu senda.
19Pero tú nos arrojaste a una cueva de chacales;
¡nos envolviste en la más tenebrosa oscuridad!
20Si hubiéramos olvidado el nombre de nuestro Dios
o extendido nuestras manos a un dios extraño,
21¿acaso Dios no lo habría descubierto,
ya que él conoce los más íntimos secretos?
22Por tu causa siempre nos llevan a la muerte;
¡nos tratan como a ovejas para el matadero!
23¡Despierta, Señor! ¿Por qué duermes?
¡Levántate! No nos rechaces para siempre.
24¿Por qué escondes tu rostro
y te olvidas de nuestro sufrimiento y opresión?
25Estamos abatidos hasta el polvo;
nuestro cuerpo se arrastra por el suelo.
26¡Levántate, ven a ayudarnos!
¡Por tu gran amor, rescátanos!
