Psalmul 44
Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32..
1Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinții noștri ne‑au istorisit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit‑o în zilele lor,
în zilele de odinioară.
2Tu, prin brațul Tău, ai alungat neamuri,
ca să‑i plantezi pe ei;
ai lovit noroade, ca să‑i extinzi pe ei.
3Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire țara
și nu brațul lor i‑a izbăvit,
ci dreapta Ta, brațul Tău,
lumina feței Tale, fiindcă Îți găseai plăcerea în ei.
4Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu!
Poruncește dar izbăvirea lui Iacov!
5Cu Tine ne doborâm vrăjmașii,
prin Numele Tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăvește,
7ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri
și îi faci de rușine!
8Noi în Dumnezeu ne lăudăm toată ziua;
Numelui Tău îi vom aduce mulțumiri pe vecie. Selah
9Totuși, Tu ne‑ai respins și ne‑ai umilit,
nu mai ieși cu oștirile noastre.
10Tu ai făcut să ne retragem dinaintea vrăjmașului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11Ne dai ca pe niște oi la tăiere,
ne împrăștii printre neamuri.
12Îți vinzi poporul pe un preț de nimic
și nu câștigi nimic prin vânzarea lui.
13Ne faci de ocara vecinilor noștri,
de ocară și dispreț pentru cei din jurul nostru.
14Ne faci o pildă printre neamuri,
o clătinare din cap printre popoare.
15Toată ziua disprețul îmi stă înainte
și rușinea îmi acoperă fața,
16la glasul batjocoritorului și al blasfemiatorului,
la vederea dușmanului și a răzbunătorului.
17Toate acestea au venit asupra noastră,
dar17 Sau: deși. noi nu Te‑am uitat
și nu am trădat legământul Tău.
18Inima noastră nu Ți‑a întors spatele,
și pașii noștri nu s‑au îndepărtat de calea Ta.
19Tu însă ne‑ai zdrobit în locul de vânătoare al șacalilor
și ne‑ai acoperit cu umbra morții.
20Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
și ne‑am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21n‑ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaște toate tainele inimii.
22Totuși, din pricina Ta suntem dați morții toată ziua,
suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.
23Scoală‑Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezește‑Te, nu ne lepăda pe vecie!
24De ce Îți ascunzi fața,
de ce ne uiți suferința și asuprirea?
25Căci sufletul nostru este doborât în țărână,
pântecul ne este lipit de pământ!
26Ridică‑Te și vino în ajutorul nostru!
Răscumpără‑ne, datorită îndurării Tale!
Salmo 44
Para o mestre de música. Dos coraítas. Um poema.
1Com os nossos próprios ouvidos ouvimos, ó Deus;
os nossos antepassados nos contaram
os feitos que realizaste no tempo deles,
nos dias da antiguidade.
2Com a tua própria mão expulsaste as nações
para estabelecer os nossos antepassados;
arruinaste povos
e fizeste prosperar os nossos antepassados.
3Não foi pela espada que conquistaram a terra
nem pela força do seu braço que alcançaram a vitória;
foi pela tua mão direita, pelo teu braço e pela luz do teu rosto44.3 Isto é, pela tua bondade.,
por causa do teu amor para com eles.
4És tu, meu Rei e meu Deus!44.4 Conforme a Septuaginta e a Versão Siríaca. O Texto Massorético diz meu Rei, ó Deus!
És tu que decretas vitórias para Jacó!
5Contigo pomos em fuga os nossos adversários;
pelo teu nome pisoteamos os que nos atacam.
6Não confio em meu arco,
minha espada não me concede a vitória;
7mas tu nos concedes a vitória sobre os nossos adversários
e humilhas os que nos odeiam.
8Em Deus nos gloriamos o tempo todo,
e louvaremos o teu nome para sempre. Pausa
9Mas agora nos rejeitaste e nos humilhaste;
já não sais com os nossos exércitos.
10Diante dos nossos adversários
fizeste-nos bater em retirada,
e os que nos odeiam nos saquearam.
11Tu nos entregaste para sermos devorados como ovelhas
e nos dispersaste entre as nações.
12Vendeste o teu povo por uma ninharia,
nada lucrando com a sua venda.
13Tu nos fizeste motivo de vergonha dos nossos vizinhos,
objeto de zombaria e menosprezo dos que nos rodeiam.
14Fizeste de nós um provérbio entre as nações;
os povos meneiam a cabeça quando nos veem.
15Sofro humilhação o tempo todo,
e o meu rosto está coberto de vergonha
16por causa da zombaria dos que me censuram e me provocam,
por causa do inimigo, que busca vingança.
17Tudo isso aconteceu conosco,
sem que nos tivéssemos esquecido de ti
nem tivéssemos traído a tua aliança.
18Nosso coração não voltou atrás
nem os nossos pés se desviaram da tua vereda.
19Todavia, tu nos esmagaste e fizeste de nós um covil de chacais,
e de densas trevas nos cobriste.
20Se tivéssemos esquecido o nome do nosso Deus
e tivéssemos estendido as nossas mãos a um deus estrangeiro,
21Deus não o teria descoberto?
Pois ele conhece os segredos do coração!
22Contudo, por amor de ti enfrentamos a morte todos os dias;
somos considerados como ovelhas destinadas ao matadouro.
23Desperta, Senhor! Por que dormes?
Levanta-te! Não nos rejeites para sempre.
24Por que escondes o teu rosto
e esqueces o nosso sofrimento e a nossa aflição?
25Fomos humilhados até o pó;
nossos corpos se apegam ao chão.
26Levanta-te! Socorre-nos!
Resgata-nos por causa da tua fidelidade.
