Cartea II
(Psalmii 42–72)
Psalmul 42
Pentru dirijor. Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al fiilor lui Korah.
1Cum tânjește cerbul
după izvoarele de apă,
așa tânjește sufletul meu
după Tine, Dumnezeule!
2Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
după Dumnezeul cel Viu!
Când voi veni și voi vedea
fața lui Dumnezeu?
3Lacrimile‑mi sunt hrană
zi și noapte,
când toată ziua mi se spune:
„Unde este Dumnezeul tău?“
4Mi se întristează sufletul
când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulțime,
mergând spre Casa lui Dumnezeu,4 Sau: aminte / cum mergeam, alături de mulțimea numeroasă, / spre Casa lui Dumnezeu; sau: aminte / cum mergeam împreună cu mulțimea / pășind spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire
ale mulțimii aflate la sărbătoare.
5Suflete al meu, de ce te mâhnești
și gemi înăuntrul meu?
Nădăjduiește în Dumnezeu,
căci iarăși Îi voi mulțumi
pentru izbăvirile Lui.
6Dumnezeul meu, sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu;
de aceea îmi amintesc de Tine,
din țara Iordanului, înălțimile Hermonului,
din muntele Mițar.
7La vuietul cascadelor Tale,
un adânc cheamă un alt adânc.
Toate talazurile și valurile Tale
au trecut peste mine.
8Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
iar noaptea am cu mine cântarea Lui
și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.
9Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
„De ce m‑ai uitat?
De ce să umblu întristat,
asuprit de dușman?“
10Ca zdrobirea oaselor
este batjocura prigonitorilor mei,
când îmi zic toată ziua:
„Unde este Dumnezeul tău?“
11Suflete al meu, de ce te mâhnești
și de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduiește în Dumnezeu,
căci iarăși Îi voi mulțumi
pentru izbăvirea mea și pentru că este Dumnezeul meu!
Deuxième livre
Soif de Dieu !
1Au chef de chœur. Méditation42.1 Signification incertaine. des Qoréites42.1 Descendants de Qoré, l’un des fils de Lévi (Ex 6.24 ; Nb 16 ; 26.11). Ils devinrent musiciens dans le tabernacle (1 Ch 6.18, 22) et portiers (1 Ch 26.1). Leur chef, du temps de David, était Hémân (88.1)..
2Comme une biche tourne la tête ╵vers le cours d’eau,
je me tourne vers toi, ô Dieu42.2 Autre traduction : Comme une biche soupire après les cours d’eau, je soupire après toi, ô Dieu. !
3J’ai soif de Dieu, ╵du Dieu vivant !
Quand donc pourrai-je aller ╵et me présenter devant Dieu ?
4Mes larmes sont le pain ╵de mes jours comme de mes nuits.
Sans cesse, on me répète :
« Ton Dieu, où est-il donc ? »
5Alors que j’épanche mon cœur, ╵je me souviens du temps
où, avec le cortège, ╵je m’avançais,
marchant avec la foule ╵vers le temple de Dieu,
au milieu de la joie ╵et des cris de reconnaissance
de tout un peuple en fête.
6Pourquoi donc, ô mon âme, ╵es-tu si abattue
et gémis-tu sur moi ?
Mets ton espoir en Dieu ! ╵je le louerai encore,
car il est mon Sauveur.
7Mon Dieu42.7 Certains rattachent ces mots à la fin du v. 6 et traduisent : car il est mon Sauveur, il est mon Dieu. 7 Je suis…, mon âme est abattue !
Voilà pourquoi, je pense à toi ╵du pays du Jourdain,
des cimes de l’Hermon ╵et du mont Mitséar42.7 L’Hermon constituait la frontière nord du pays de la promesse (Dt 3.8 ; Jos 11.17 ; 13.11 ; 1 Ch 5.23). Le mont Mitséar ou Petit-Mont n’est cité nulle part ailleurs..
8Un abîme en appelle un autre, ╵au grondement de tes cascades ;
tous tes flots et tes lames ╵ont déferlé sur moi.
9Que, le jour, l’Eternel ╵me montre son amour :
je passerai la nuit ╵à chanter ses louanges
et j’adresserai ma prière ╵au Dieu qui me fait vivre.
10Car je veux dire à Dieu, ╵lui qui est mon rocher :
« Pourquoi m’ignores-tu ?
Pourquoi donc me faut-il ╵vivre dans la tristesse,
subissant l’oppression ╵de l’ennemi ? »
11Mes membres sont meurtris, ╵mes ennemis m’insultent,
sans cesse, ils me demandent : ╵« Ton Dieu, où est-il donc ? »
12Pourquoi donc, ô mon âme, ╵es-tu si abattue, ╵et gémis-tu sur moi ?
Mets ton espoir en Dieu ! ╵Je le louerai encore,
mon Sauveur et mon Dieu.
