Psalmul 39
Pentru dirijor. Pentru IedutunTitlu. Vezi 1 Cron. 16:41-42; 25:1, 6; 2 Cron. 5:12; 35:15.. Un psalm al lui David.
1Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
cât timp se va afla cel rău în prezența mea!“
2Am rămas deci mut, în tăcere,
nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi‑a fost răscolită.
3Îmi ardea inima înăuntrul meu
și un foc îmi mistuia șoaptele!
Atunci mi‑a venit cuvânt pe limbă:
4„Doamne, fă‑mi cunoscut care este sfârșitul meu
și care este măsura zilelor mele?
Fă‑mă să înțeleg cât sunt de trecător!
5Iată, Tu mi‑ai dat zile cât un lat de palmă,
iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta.
Într-adevăr, orice om care se ține bine este de fapt o biată suflare.“ Selah
6Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră6 Lit.: chip.!
Da, el se agită degeaba,
strânge bogății, și nu știe cine le va aduna.
7Și acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
Speranța mea este în Tine!
8Eliberează‑mă de toate fărădelegile mele,
nu mă lăsa la disprețul nebunului!
9Stau mut și nu‑mi deschid gura,
căci Tu ai lucrat.
10Abate‑Ți lovitura de la mine,
căci sunt mistuit de lovitura mâinii Tale!
11Pedepsind nelegiuirea, Tu disciplinezi pe fiecare
și îi prăpădești ca molia, ce are mai scump.
Într-adevăr, orice om este doar o suflare! Selah
12Doamne, ascultă‑mi rugăciunea
și ia aminte la strigătul meu după ajutor!
Nu rămâne surd la plânsul meu,
căci, față de Tine, sunt un călător străin,
un peregrin ca toți părinții mei!
13Abate‑Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși,
până nu mă duc și nu voi mai fi!
Salmo 39
Para o mestre de música. Ao estilo de Jedutum. Salmo davídico.
1Eu disse: Vigiarei a minha conduta
e não pecarei em palavras;
porei mordaça em minha boca
enquanto os ímpios estiverem na minha presença.
2Enquanto me calei resignado,
e me contive inutilmente, minha angústia aumentou.
3Meu coração ardia-me no peito
e, enquanto eu meditava, o fogo aumentava;
então comecei a dizer:
4Mostra-me, Senhor, o fim da minha vida
e o número dos meus dias,
para que eu saiba quão frágil sou.
5Deste aos meus dias o comprimento de um palmo;
a duração da minha vida é nada diante de ti.
De fato, o homem não passa de um sopro. Pausa
6Sim, cada um vai e volta como a sombra.
Em vão se agita, amontoando riqueza
sem saber quem ficará com ela.
7Mas agora, Senhor, que hei de esperar?
Minha esperança está em ti.
8Livra-me de todas as minhas transgressões;
não faças de mim um objeto de zombaria dos tolos.
9Estou calado! Não posso abrir a boca,
pois tu mesmo fizeste isso.
10Afasta de mim o teu açoite;
fui vencido pelo golpe da tua mão.
11Tu repreendes e disciplinas o homem por causa do seu pecado;
como traça destróis o que ele mais valoriza;
de fato, o homem não passa de um sopro. Pausa
12Ouve a minha oração, Senhor;
escuta o meu grito de socorro;
não sejas indiferente ao meu lamento.
Pois sou para ti um estrangeiro,
como foram todos os meus antepassados.
13Desvia de mim os teus olhos, para que eu volte a ter alegria,
antes que eu me vá e deixe de existir.
