Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte.
1Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
și nu mă mai disciplina în furia Ta!
2Căci săgețile Tale m‑au străpuns,
mâna Ta a coborât asupra mea.
3Din cauza mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
niciun os nu mai este întreg din cauza păcatului meu.
4Căci nelegiuirile mele mă copleșesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5Rănile mele duhnesc, putrezesc,
din cauza nebuniei mele.
6Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7Coapsele‑mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8Sunt atât de slăbit și de zdrobit!
Mă tânguiesc din cauza suspinelor inimii mele.
9Stăpâne, știi toate dorințele mele,
iar suspinele mele nu‑ți sunt ascunse!
10Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiați mie stau deoparte.
12Cei ce caută să‑mi ia viața își întind cursele;
cei ce‑mi doresc răul pun la cale sfârșitul meu
și toată ziua urzesc numai înșelătorii.
13Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut care nu‑și deschide gura!
14Am ajuns ca omul care nu aude
și a cărui gură nu mai are răspuns.
15Totuși, nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16Căci am zis: „Să nu se bucure din cauza mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoțește întotdeauna.
18Îmi mărturisesc nelegiuirea;
păcatul meu mă frământă.
19Dușmanii mei sunt mulți și plini de viață19 Sau: și fără motiv.,
și cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20Cei ce răsplătesc binele cu rău
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!
Псалам 38
Псалам Давидов. За сећање.
1Не карај ме у гневу свом, Господе,
не кажњавај у јарости својој,
2јер твоје су се стреле заболе у мене,
и твоја ме је рука притиснула.
3На мом телу здравог места нема од твоје срџбе,
ради мог греха кости ми немају починка.
4Јер моје ме неправде преплавише,
навалише се на мене као терет претешки.
5Моје ране смрде, гноје се
због моје лудости,
6погнуо сам се, сасвим се згурио,
па поваздан ходам у жалости.
7Јер бедра су моја пуна бола љутог,
на телу ми здравог места нема.
8Потпуно сам укочен и сломљен,
урлам јер ми срце стење.
9О, Господе, знана ти је свака жеља моја,
уздисање моје није ти скривено.
10Срце моје силно удара,
снага ме моја напушта,
нема више светла у мојим очима.
11Пријатељи и ближњи моји
одступају од мене због болести моје,
па и они који су ми род рођени,
и они од мене стоје далеко.
12Они што ми о глави раде,
они мени замке постављају;
ти што хоће мени да науде,
такви мени прете уништењем,
па поваздан смишљају подлости.
13А ја сам као глув и не чујем ништа,
као нем сам који не отвара уста.
14Постао сам као човек који не чује,
и као онај чија уста немају одговор.
15Јер на тебе ја чекам, Господе,
ти одговори, Господе, мој Боже.
16Ја рекох: „Не дај да се радују нада мном,
да ликују нада мном кад ми нога посрне.“
17Јер мој пад већ се примакао,
бол мој стално је преда мном.
18Ја признајем своје безакоње,
забринут сам због свог греха.
19А душмани моји пуни су живота,
моћни су и бројни они што ме неправедно мрзе.
20Они који узвраћају зло за добро
оптужују ме што следим добро.
21Не остављај ме, Господе,
не удаљуј се од мене, Боже мој!
22Пожури ми у помоћ, Господе, Спаситељу мој!
