Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte.
1Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
și nu mă mai disciplina în furia Ta!
2Căci săgețile Tale m‑au străpuns,
mâna Ta a coborât asupra mea.
3Din cauza mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
niciun os nu mai este întreg din cauza păcatului meu.
4Căci nelegiuirile mele mă copleșesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5Rănile mele duhnesc, putrezesc,
din cauza nebuniei mele.
6Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7Coapsele‑mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8Sunt atât de slăbit și de zdrobit!
Mă tânguiesc din cauza suspinelor inimii mele.
9Stăpâne, știi toate dorințele mele,
iar suspinele mele nu‑ți sunt ascunse!
10Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiați mie stau deoparte.
12Cei ce caută să‑mi ia viața își întind cursele;
cei ce‑mi doresc răul pun la cale sfârșitul meu
și toată ziua urzesc numai înșelătorii.
13Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut care nu‑și deschide gura!
14Am ajuns ca omul care nu aude
și a cărui gură nu mai are răspuns.
15Totuși, nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16Căci am zis: „Să nu se bucure din cauza mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoțește întotdeauna.
18Îmi mărturisesc nelegiuirea;
păcatul meu mă frământă.
19Dușmanii mei sunt mulți și plini de viață19 Sau: și fără motiv.,
și cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20Cei ce răsplătesc binele cu rău
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!
Salmo 38
Salmo de David, para las ofrendas memoriales.
1Señor, no me reprendas en tu enojo
ni me castigues en tu ira.
2Porque tus flechas me han atravesado,
y sobre mí ha caído tu mano.
3A causa de tu indignación
no hay nada sano en mi cuerpo;
por mi pecado,
mis huesos no hallan descanso.
4Mis maldades me abruman,
son una carga demasiado pesada.
5A causa de mi insensatez,
mis llagas hieden y supuran.
6Estoy agobiado, del todo abatido;
todo el día ando acongojado.
7Estoy ardiendo de fiebre;
no hay nada sano en mi cuerpo.
8Me siento débil, completamente deshecho;
mi corazón gime angustiado.
9Ante ti, Señor, están todos mis deseos;
no te son un secreto mis anhelos.
10Late mi corazón con violencia,
las fuerzas me abandonan,
hasta la luz de mis ojos se apaga.
11Mis amigos y vecinos se apartan de mis llagas;
mis parientes se mantienen a distancia.
12Tienden sus trampas los que quieren matarme;
maquinan mi ruina los que buscan mi mal
y todo el día urden engaños.
13Pero yo me hago el sordo, y no los escucho;
me hago el mudo, y no les respondo.
14Soy como los que no oyen
ni pueden defenderse.
15Yo, Señor, espero en ti;
tú, Señor y Dios mío, serás quien responda.
16Tan solo pido que no se burlen de mí,
que no se crean superiores si resbalo.
17Cerca estoy de desfallecer;
el dolor no me deja un solo instante.
18Voy a confesar mi iniquidad,
pues mi pecado me angustia.
19Muchos son mis enemigos gratuitos;38:19 gratuitos (lectura probable); vivientes (TM).
abundan los que me odian sin motivo.
20Por hacer el bien, me pagan con el mal;
por procurar lo bueno, se ponen en mi contra.
21Señor, no me abandones;
Dios mío, no te alejes de mí.
22Señor de mi salvación,
¡ven pronto en mi ayuda!
