Psalmul 37
Al lui David
1Nu te mânia din cauza răufăcătorilor
și nu‑i invidia pe cei ce săvârșesc răul,
2căci ei se usucă repede ca iarba
și se veștejesc precum verdeața!
3Încrede‑te în Domnul și fă binele!
Locuiește în țară și veghează să umbli în credincioșie3 Lit.: paște credincioșia; sau paște în siguranță (cu sensul de: bucură‑te de siguranță)..
4Desfătarea ta să fie Domnul
și El va împlini cererile inimii tale.
5Încredințează‑ți calea în mâna Domnului,
încrede‑te în El, și El va lucra.
6El va face să răsară dreptatea ta ca zorii
și cauza ta dreaptă6 Lit.: judecata. – ca miezul zilei.
7Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El,
nu te mânia din cauza celui ce reușește pe calea lui,
a celui ce‑și împlinește planurile lui rele.
8Renunță la mânie, părăsește furia!
Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău.
9Fiindcă răufăcătorii vor fi stârpiți,
dar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moșteni țara.
10Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era și nu va mai fi.
11Cei blânzi însă vor moșteni țara11 Lit.: pământul.
și se vor bucura de belșug de pace!
12Cel rău uneltește împotriva celui drept,
scrâșnește din dinți împotriva lui.
13Dar Stăpânul râde de el,
căci știe că‑i vine și lui ziua.
14Cei răi își scot sabia,
își încordează arcul,
ca să‑l doboare pe cel sărac și pe cel nevoiaș,
să‑i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15Sabia lor însă le va străpunge propriile inimi,
iar arcurile le vor fi zdrobite.
16Mai bun este puținul celui drept,
decât belșugul multor răi,
17căci brațele celor răi vor fi frânte,
dar Domnul îi sprijină pe cei drepți.
18Domnul cunoaște zilele celor fără pată.
Moștenirea lor va fi pe vecie.
19Ei nu sunt făcuți de rușine în vreme rea,
iar în zile de foamete vor fi săturați.
20Însă cei răi vor pieri,
iar dușmanii Domnului
vor sfârși precum frumusețea pășunilor;
în fum vor sfârși.
21Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
cel drept însă arată bunăvoință și dă.
22Cei ce sunt binecuvântați de El vor moșteni țara,
dar cei ce sunt blestemați de El vor fi stârpiți.
23Domnul întărește pașii omului,
atunci când Își găsește plăcere în calea lui.
24Când acesta cade, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.
25Din tinerețea mea și până la bătrânețe
n‑am văzut vreun om drept părăsit,
nici pe sămânța lui cerșindu‑și pâinea.
26Toată ziua el arată bunăvoință și dă cu împrumut,
iar sămânța lui este o binecuvântare.26 Sau: vor culege binecuvântare.
27Deci depărtează‑te de rău și fă binele!
Atunci vei putea locui în țară pentru totdeauna!
28Domnului Îi place să facă dreptate
și nu‑Și părăsește credincioșii!
Totdeauna ei sunt păziți,
dar sămânța celor răi va fi stârpită.
29Cei drepți vor moșteni țara,
o vor locui pe vecie.
30Gura celui drept vestește înțelepciunea,
iar limba lui vorbește cu dreptate.
31El poartă în inimă Legea Dumnezeului său,
și astfel picioarele31 Lit.: pașii. nu‑i alunecă.
32Cel rău îl pândește pe cel drept,
căutând să‑l omoare,
33însă Domnul nu‑l lasă în mâna lui
și nu‑l lasă să fie condamnat la judecata lui.
34Nădăjduiește în Domnul
și păzește calea Lui,
iar El te va înălța ca să stăpânești țara
și vei vedea nimicirea celor răi!
35L‑am văzut pe cel groaznic de rău,
întinzându‑se ca un copac bogat, bine sădit în țara lui.
36Dar când am trecut încă o dată pe acolo,
iată că nu mai era;
l‑am căutat, dar nu l‑am mai găsit.
37Uită‑te la cel integru, privește‑l pe cel drept,
căci omul pașnic are viitor!
38Răzvrătiții vor fi nimiciți cu toții;
viitorul celor răi va fi retezat.
39Izbăvirea celor drepți vine de la Domnul,
Care le este refugiu în vreme de necaz.
40Domnul îi ajută și îi scapă;
îi scapă de cei răi și îi izbăvește,
pentru că se adăpostesc în El.
Psalm 37
Kontrasten mellan den rättfärdige och den gudlöse
1Av David.
Upprörs inte över de onda,
avundas inte dem som gör orätt.
2Snart vissnar de bort som gräset
och försvinner som gröna växter.
3Förtrösta på Herren och gör det goda,
så kommer du att få leva i trygghet i landet.
4Gläd dig i Herren!
Då kommer han att ge dig vad ditt hjärta önskar.
5Överlåt din väg åt Herren, lita på honom,
för han ska göra det.
6Han ska låta din rättfärdighet lysa som gryningens ljus,
din rättvisa som middagssolen.
7Var stilla inför Herren, vänta på honom.
Upprörs inte över den framgångsrike
som genomför sina intriger.
8Låt inte din vrede ta överhanden, vänd dig från den!
Reta inte upp dig, för det medför bara ont.
9De som gör ont ska utrotas,
men de som hoppas på Herren ska ärva landet.
10Det dröjer inte länge förrän den gudlöse är borta,
och du söker på hans plats, men han finns inte där.
11Men de ödmjuka får ärva landet
och glädjas åt stor frid37:11 frid (eller fred) är här, liksom på många ställen i Gamla testamentet, en begränsad översättning, eftersom vi saknar ord för det hebreiska ordet, som betecknar egentligen allt som är gott för människan, lycka, framgång osv..
12Den gudlöse har onda planer mot den rättfärdige
och biter samman sina tänder mot honom.
13Men Herren ler åt honom,
för han ser hans dag komma.
14De gudlösa drar sina svärd och spänner sina bågar
för att slå ner de fattiga och förtryckta,
slakta dem som är uppriktiga.
15Men deras svärd kommer att tränga in i deras egna hjärtan,
och alla deras bågar ska brytas sönder.
16Den rättfärdiges små ägodelar är bättre
än många gudlösas rikedom37:16 Enligt Septuaginta m.fl.: …än syndarens stora rikedom..
17De gudlösas makt ska brytas,
men Herren stöder de rättfärdiga.
18Herren känner till de frommas levnadsdagar,
och deras arv består för evigt.
19De kommer inte på skam i onda tider,
i tider av hunger har de gott om mat.
20Men de gudlösa går under,
Herrens fiender går förlorade som ängarnas prakt,
de försvinner som rök.
21Den gudlöse lånar men betalar inte tillbaka.
Den rättfärdige är generös med sina gåvor.
22De som välsignas av Herren ska ärva landet,
men de som förbannas av honom kommer att utrotas.
23Herren gör människans steg stadiga,
han gläder sig över hennes väg.
24Om hon snubblar faller hon inte,
för Herren fattar hennes hand.
25Jag har varit ung och är nu gammal,
men jag har aldrig sett en rättfärdig övergiven,
ej heller hans barn tigga om bröd.
26Han är alltid generös och lånar ut till andra,
och hans barn är till välsignelse37:26 Eller …hans barn är välsignade..
27Vänd dig bort från det onda och gör det goda,
så får du bo där för evigt.
28Herren älskar rättvisa,
och han överger inte sina fromma.
Han beskyddar dem för evigt,
men de gudlösas efterkommande ska förgås.
29De rättfärdiga ska få ärva landet
och bo där för all framtid.
30Den rättfärdiges mun talar visdom
och hans tunga det som är rätt.
31Hans Guds lag finns i hans inre,
och hans fötter vacklar inte.
32Den gudlöse spionerar på den rättfärdige
och söker tillfälle att döda honom.
33Men Herren överlämnar honom inte åt dennes våld
och låter honom inte bli dömd när han ställs inför rätta.
34Vänta på Herren och håll dig på hans väg.
Han ska upphöja dig, och du ska få ärva landet.
När de onda utrotas, ska du få se det.
35Jag såg en gudlös våldsverkare,
som bredde ut sig likt ett frodigt träd.37:35 Grundtextens exakta innebörd är osäker.
36Men det var snart över och han var borta.
Jag sökte efter honom men kunde inte hitta honom.
37Betrakta den oskyldige, se på den rättsinnige
– det finns en framtid för fridens man!
38Men syndarna förgås allesammans,
och de gudlösas framtid skärs av.
39De rättfärdigas räddning kommer från Herren,
han är deras fästning i nödens tid.
40Herren hjälper och befriar dem,
han befriar dem från de gudlösa
och räddar dem då de tar sin tillflykt till honom.
