Psalmul 37
Al lui David
1Nu te mânia din cauza răufăcătorilor
și nu‑i invidia pe cei ce săvârșesc răul,
2căci ei se usucă repede ca iarba
și se veștejesc precum verdeața!
3Încrede‑te în Domnul și fă binele!
Locuiește în țară și veghează să umbli în credincioșie3 Lit.: paște credincioșia; sau paște în siguranță (cu sensul de: bucură‑te de siguranță)..
4Desfătarea ta să fie Domnul
și El va împlini cererile inimii tale.
5Încredințează‑ți calea în mâna Domnului,
încrede‑te în El, și El va lucra.
6El va face să răsară dreptatea ta ca zorii
și cauza ta dreaptă6 Lit.: judecata. – ca miezul zilei.
7Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El,
nu te mânia din cauza celui ce reușește pe calea lui,
a celui ce‑și împlinește planurile lui rele.
8Renunță la mânie, părăsește furia!
Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău.
9Fiindcă răufăcătorii vor fi stârpiți,
dar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moșteni țara.
10Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era și nu va mai fi.
11Cei blânzi însă vor moșteni țara11 Lit.: pământul.
și se vor bucura de belșug de pace!
12Cel rău uneltește împotriva celui drept,
scrâșnește din dinți împotriva lui.
13Dar Stăpânul râde de el,
căci știe că‑i vine și lui ziua.
14Cei răi își scot sabia,
își încordează arcul,
ca să‑l doboare pe cel sărac și pe cel nevoiaș,
să‑i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15Sabia lor însă le va străpunge propriile inimi,
iar arcurile le vor fi zdrobite.
16Mai bun este puținul celui drept,
decât belșugul multor răi,
17căci brațele celor răi vor fi frânte,
dar Domnul îi sprijină pe cei drepți.
18Domnul cunoaște zilele celor fără pată.
Moștenirea lor va fi pe vecie.
19Ei nu sunt făcuți de rușine în vreme rea,
iar în zile de foamete vor fi săturați.
20Însă cei răi vor pieri,
iar dușmanii Domnului
vor sfârși precum frumusețea pășunilor;
în fum vor sfârși.
21Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
cel drept însă arată bunăvoință și dă.
22Cei ce sunt binecuvântați de El vor moșteni țara,
dar cei ce sunt blestemați de El vor fi stârpiți.
23Domnul întărește pașii omului,
atunci când Își găsește plăcere în calea lui.
24Când acesta cade, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.
25Din tinerețea mea și până la bătrânețe
n‑am văzut vreun om drept părăsit,
nici pe sămânța lui cerșindu‑și pâinea.
26Toată ziua el arată bunăvoință și dă cu împrumut,
iar sămânța lui este o binecuvântare.26 Sau: vor culege binecuvântare.
27Deci depărtează‑te de rău și fă binele!
Atunci vei putea locui în țară pentru totdeauna!
28Domnului Îi place să facă dreptate
și nu‑Și părăsește credincioșii!
Totdeauna ei sunt păziți,
dar sămânța celor răi va fi stârpită.
29Cei drepți vor moșteni țara,
o vor locui pe vecie.
30Gura celui drept vestește înțelepciunea,
iar limba lui vorbește cu dreptate.
31El poartă în inimă Legea Dumnezeului său,
și astfel picioarele31 Lit.: pașii. nu‑i alunecă.
32Cel rău îl pândește pe cel drept,
căutând să‑l omoare,
33însă Domnul nu‑l lasă în mâna lui
și nu‑l lasă să fie condamnat la judecata lui.
34Nădăjduiește în Domnul
și păzește calea Lui,
iar El te va înălța ca să stăpânești țara
și vei vedea nimicirea celor răi!
35L‑am văzut pe cel groaznic de rău,
întinzându‑se ca un copac bogat, bine sădit în țara lui.
36Dar când am trecut încă o dată pe acolo,
iată că nu mai era;
l‑am căutat, dar nu l‑am mai găsit.
37Uită‑te la cel integru, privește‑l pe cel drept,
căci omul pașnic are viitor!
38Răzvrătiții vor fi nimiciți cu toții;
viitorul celor răi va fi retezat.
39Izbăvirea celor drepți vine de la Domnul,
Care le este refugiu în vreme de necaz.
40Domnul îi ajută și îi scapă;
îi scapă de cei răi și îi izbăvește,
pentru că se adăpostesc în El.
