Psalmul 35
Al lui DavidTitlu. Acest psalm este un poem în acrostih (fiecare strofă începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).
1Războiește‑Te, Doamne, cu împotrivitorii mei!
Luptă‑Te cu cei ce se luptă cu mine!
2Înarmează‑Te cu scut și cu pavăză!
Ridică‑Te, ca să‑mi ajuți!
3Dezvelește‑Ți sulița și lancea
pentru prigonitorii mei!3 Sau: sulița și închide calea / prigonitorilor mei!
Spune sufletului meu:
„Eu sunt izbăvirea ta!“
4Să fie rușinați și umiliți
cei ce caută să‑mi ia viața;
să dea înapoi, să fie făcuți de rușine
cei ce‑mi plănuiau răul!
5Să fie ca pleava luată de vânt
și să‑i izgonească Îngerul Domnului!
6Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea,
iar Îngerul Domnului să‑i urmărească!
7Căci, fără temei, mi‑au întins un laț pe ascuns;
fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8De aceea, să‑i ajungă prăpădul pe neașteptate
și să fie prinși în lațul pe care mi l‑au întins pe ascuns;
să cadă în el în timpul prăpădului!
9Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
se va înveseli de izbăvirea Lui.
10Toate oasele mele vor zice:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să‑l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“
11Niște martori violenți se ridică
și mă întreabă ceea ce nu știu.
12Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău,
și îmi pustiesc sufletul.
13Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
și îmi smeream sufletul prin post.
Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14umblam ca pentru un prieten, ca pentru un frate ale meu.
Ca unul care‑și bocește mama,
mă aplecam de întristare.
15Dar când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună;
se adună împotriva mea fără să știu;
ei sfâșie și nu se opresc.
16Ca niște bufoni batjocoritori16 Sensul versului ebraic este nesigur.
scrâșnesc din dinți împotriva mea.
17Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă‑mi sufletul de pustiirile lor,
și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!
18Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.
19Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept
și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înșelătorii
împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noștri și‑au văzut dorința împlinită!“
22Doamne, Tu ai văzut! Nu tăcea!
Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!
23Trezește‑Te, scoală‑Te pentru apărarea mea,
pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!
24Judecă‑mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu‑i lăsa să se bucure de mine!
25Să nu zică în inima lor: „Ha! Așa cum ne‑a dorit sufletul!“
Să nu zică: „L‑am înghițit!“
26Să fie făcuți de rușine și de râs
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27Să strige de bucurie și să se veselească
cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
„Mărit să fie Domnul
Care dorește pacea27 Ebr.: șalom, un termen cu o arie semantică largă. El poate fi tradus cu pace, bine, sănătate, bunăstare. robului Său!“
28Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta,
și lauda Ta toată ziua!
Salmo 35
Salmo de David.
1Ataca, Señor, a los que me atacan;
combate a los que me combaten.
2Toma tu adarga, tu escudo,
y acude en mi ayuda.
3Empuña la lanza y el hacha,
y haz frente a35:3 el hacha, y haz frente a (lectura probable); cierra contra (TM). los que me persiguen.
Quiero oírte decir:
«Yo soy tu salvación».
4Queden confundidos y avergonzados
los que procuran matarme;
retrocedan humillados
los que traman mi ruina.
5Sean como la paja que se lleva el viento,
acosados por el ángel del Señor;
6sea su senda oscura y resbalosa,
perseguidos por el ángel del Señor.
7Ya que sin motivo me tendieron una trampa
y sin motivo cavaron una fosa para mí,
8que la ruina los tome por sorpresa;
que caigan en su propia trampa,
en la fosa que ellos mismos cavaron.
9Así mi alma se alegrará en el Señor
y se deleitará en su salvación.
10Así todo mi ser exclamará:
«¿Quién como tú, Señor?
Tú libras de los poderosos a los pobres;
a los pobres y necesitados libras
de aquellos que los explotan».
11Se presentan testigos despiadados
y me preguntan cosas que yo ignoro.
12Me devuelven mal por bien
y eso me duele en el alma;
13pues cuando ellos enfermaban
yo me vestía de luto,
me afligía y ayunaba.
¡Ay, si pudiera retractarme de mis oraciones!
14Me vestía yo de luto,
como por un amigo o un hermano.
Afligido, inclinaba la cabeza,
como si llorara por mi madre.
15Pero yo tropecé y ellos se alegraron
y a una se juntaron contra mí.
Asaltantes35:15 Asaltantes (lectura probable); Gente golpeada o extraña (TM). que yo no conocía;
me calumniaban sin cesar.
16Me atormentaban, se burlaban de mí35:16 Me … mí (LXX); Como un grupo impío de burlones (TM).
y contra mí rechinaban los dientes.
17¿Hasta cuándo, Señor, vas a tolerar esto?
Libra mi vida, mi única vida,
de los ataques de esos leones.
18Yo te daré gracias en la gran asamblea;
ante una multitud te alabaré.
19No dejes que de mí se burlen
mis enemigos traicioneros;
no dejes que guiñen el ojo
los que me odian sin motivo.
20Porque no vienen en son de paz,
sino que urden mentiras
contra la gente apacible del país.
21De mí se ríen a carcajadas y exclaman:
«¡Miren en lo que vino a parar!».
22Señor, tú has visto todo esto;
no te quedes callado.
¡Señor, no te alejes de mí!
23¡Despierta! ¡Levántate en mi defensa!
¡Defiéndeme, mi Dios y Señor!
24Júzgame según tu justicia, Señor mi Dios;
no dejes que se burlen de mí.
25No permitas que piensen:
«¡Así queríamos verlo!».
No permitas que digan:
«Nos lo hemos tragado vivo».
26Queden avergonzados y confundidos
todos los que se alegran de mi desgracia;
sean cubiertos de deshonra y vergüenza
todos los que se creen más que yo.
27Pero lancen voces de alegría y regocijo
los que quieren mi vindicación
y digan siempre: «Exaltado sea el Señor,
quien se deleita en el bienestar de su siervo».
28Con mi lengua proclamaré tu justicia
y todo el día te alabaré.
