Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 35

Psalmul 35

Al lui David

Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine!
    Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză!
    Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!
Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea
    pentru prigonitorii mei![a]
Grăieşte sufletului meu:
    „Eu sunt mântuirea ta!“

Să fie ruşinaţi şi umiliţi
    cei ce caută să-mi ia viaţa;
să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine
    cei ce-mi plănuiau răul!
Să fie ca pleava luată de vânt
    şi să-i izgonească îngerul Domnului!
Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea,
    iar îngerul Domnului să-i urmărească!
Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ,
    fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
    şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine;
        să cadă în el în timpul prăpădului.
Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
    mă voi veseli de mântuirea Lui.
10 Întreaga-mi fiinţă va exclama:
    Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
    pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică
    şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine
    şi îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
    şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14     ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
    umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
    cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
    se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
        sfâşiindu-mă fără încetare.
16 Ca nişte bufoni batjocoritori[b]
    scrâşnesc din dinţi împotriva mea!
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
    Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
        şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!
18 Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare,
    Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept
    şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
    ci urzesc înşelătorii
        împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
    Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

22 Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea!
    Stăpâne, nu Te depărta de mine!
23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea,
    apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
    Nu-i lăsa să se bucure de mine!
25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“
    Să nu zică: „L-am înghiţit!“

26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs
    cei ce se bucură de necazul meu!
Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace
    cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de veselie şi să se bucure
    cei ce îndrăgesc dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
    „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea[c] robului Său!“
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta
    şi lauda Ta toată ziua!

Notas al pie

  1. Psalmii 35:3 Sau: suliţa şi închide calea / prigonitorilor mei!
  2. Psalmii 35:16 Sensul ebraic al versului este nesigur; LXX: M-au pus la încercare, m-au batjocorit cu dispreţ
  3. Psalmii 35:27 Ebr.: şalom, un termen cu o arie semantică foarte bogată: pace, bine, sănătate, bunăstare

King James Version

Psalm 35

1Plead my cause, O Lord, with them that strive with me: fight against them that fight against me.

Take hold of shield and buckler, and stand up for mine help.

Draw out also the spear, and stop the way against them that persecute me: say unto my soul, I am thy salvation.

Let them be confounded and put to shame that seek after my soul: let them be turned back and brought to confusion that devise my hurt.

Let them be as chaff before the wind: and let the angel of the Lord chase them.

Let their way be dark and slippery: and let the angel of the Lord persecute them.

For without cause have they hid for me their net in a pit, which without cause they have digged for my soul.

Let destruction come upon him at unawares; and let his net that he hath hid catch himself: into that very destruction let him fall.

And my soul shall be joyful in the Lord: it shall rejoice in his salvation.

10 All my bones shall say, Lord, who is like unto thee, which deliverest the poor from him that is too strong for him, yea, the poor and the needy from him that spoileth him?

11 False witnesses did rise up; they laid to my charge things that I knew not.

12 They rewarded me evil for good to the spoiling of my soul.

13 But as for me, when they were sick, my clothing was sackcloth: I humbled my soul with fasting; and my prayer returned into mine own bosom.

14 I behaved myself as though he had been my friend or brother: I bowed down heavily, as one that mourneth for his mother.

15 But in mine adversity they rejoiced, and gathered themselves together: yea, the abjects gathered themselves together against me, and I knew it not; they did tear me, and ceased not:

16 With hypocritical mockers in feasts, they gnashed upon me with their teeth.

17 Lord, how long wilt thou look on? rescue my soul from their destructions, my darling from the lions.

18 I will give thee thanks in the great congregation: I will praise thee among much people.

19 Let not them that are mine enemies wrongfully rejoice over me: neither let them wink with the eye that hate me without a cause.

20 For they speak not peace: but they devise deceitful matters against them that are quiet in the land.

21 Yea, they opened their mouth wide against me, and said, Aha, aha, our eye hath seen it.

22 This thou hast seen, O Lord: keep not silence: O Lord, be not far from me.

23 Stir up thyself, and awake to my judgment, even unto my cause, my God and my Lord.

24 Judge me, O Lord my God, according to thy righteousness; and let them not rejoice over me.

25 Let them not say in their hearts, Ah, so would we have it: let them not say, We have swallowed him up.

26 Let them be ashamed and brought to confusion together that rejoice at mine hurt: let them be clothed with shame and dishonour that magnify themselves against me.

27 Let them shout for joy, and be glad, that favour my righteous cause: yea, let them say continually, Let the Lord be magnified, which hath pleasure in the prosperity of his servant.

28 And my tongue shall speak of thy righteousness and of thy praise all the day long.