Psalmul 31
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1În Tine, Doamne, mă adăpostesc!
Să nu fiu dat de rușine vreodată!
În dreptatea Ta, izbăvește‑mă!
2Pleacă‑Ți urechea spre mine
și scapă‑mă degrabă.
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit.
3Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.
Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.
4Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins,
căci Tu ești refugiul meu.
5În mâinile Tale îmi încredințez duhul!
Tu m‑ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți,
dar mă încred în Domnul.
7Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta,
fiindcă mi‑ai văzut suferința
și ai cunoscut necazul sufletului meu.
8Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului,
ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg.
9Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Doamne,
căci sunt în strâmtorare.
De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul.
10Îmi sfârșesc viața în durere,
și anii în întristare.
Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele,
iar oasele mi se prăpădesc.
11Din cauza tuturor împotrivitorilor mei
am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei
și de groază pentru cunoscuții mei.
Cei ce mă văd pe drum fug de mine.
12Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort;
am ajuns ca un vas spart.
13Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur.
Când se sfătuiesc împreună împotriva mea,
ei plănuiesc să‑mi ia viața.
14Dar eu mă‑ncred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.
15Timpul meu15 Lit.: Timpurile mele. este în mâna Ta;
scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei!
16Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău!
Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta!
17Doamne, să nu fiu dat de rușine
căci pe Tine Te chem.
Să fie dați de rușine cei răi!
Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!
18Să fie amuțite buzele mincinoase,
care vorbesc cu obrăznicie,
cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.
19Cât de mare este bunătatea Ta,
pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine,
înaintea fiilor omului.
20Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale
de uneltirile omului;
îi adăpostești în colibă
de cearta limbilor.
21Binecuvântat să fie Domnul,
căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine
când eram într‑o cetate asediată.
22M‑am pripit când am zis:
„Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele,
când am strigat după ajutor către Tine.
23Iubiți‑L pe Domnul, toți sfinții Lui,
Domnul păzește pe cei credincioși,
dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.
24Fiți tari și încurajați‑vă inimile,
toți cei ce nădăjduiți în Domnul.
Salmo 31
(Sl 71.1-3)
Salmo de David. Para o diretor do coro.
1Só em ti, Senhor, me refugio;
jamais me deixes ficar mal perante os meus inimigos.
Livra-me porque és justo.
2Responde-me depressa;
inclina-te para ouvires a minha súplica.
Sê para mim como um rochedo bem firme,
como uma casa onde esteja em perfeita segurança.
3Sim, com efeito tu és o meu rochedo,
o lugar forte onde me abrigo.
Por isso, te peço, por causa do prestígio do teu nome,
que me guies e me protejas.
4Tira-me da rede que os meus inimigos armaram para me apanhar;
só tu és a minha fortaleza.
5Entrego o meu espírito nas tuas mãos;
tu, que guardas as promessas que fazes, me livraste, ó Senhor.
6Aborreço aqueles que se entregam ao culto de deuses falsos;
eu, quanto a mim, confio no Senhor.
7Ficarei radiante de alegria pela tua bondade,
pois tiveste em consideração a minha aflição;
viste bem como a minha alma estava angustiada.
8Não me entregaste nas mãos do inimigo,
antes me deste perfeita liberdade de movimentos.
9Tem misericórdia de mim, Senhor,
porque me sinto atribulado;
os meus olhos já estão vermelhos de tanto choro.
10A minha alma e o meu corpo estão cansados de tanta tristeza.
Vou-me consumindo de abatimento;
esgotam-se os meus anos em aflição.
Os meus pecados também me têm tirado a força;
os meus ossos consomem-se pela vergonha e pela tristeza.
11Os meus inimigos fizeram até
com que os meus próprios vizinhos me desprezassem;
fogem de mim quando passo na rua.
12Para eles sou como morto,
como pedaços de louça partida que se deitam fora.
13Ouvi as mentiras que muitos diziam a meu respeito.
Para qualquer lado que olhava, tinha medo,
porque todos tramavam contra a minha vida.
14Mas eu confio em ti, Senhor, e digo:
“Tu és o meu Deus!”
15Todo o tempo da minha vida está nas tuas mãos;
livra-me dos que me perseguem.
16Que o teu favor brilhe novamente sobre o teu servo;
que a tua misericórdia me salve!
17Não me deixes abatido, Senhor,
porque tenho chamado por ti.
Os pecadores, esses sim, sejam envergonhados
e reduzidos ao silêncio do mundo dos mortos.
18Os seus lábios mentirosos sejam, enfim, emudecidos
pois falam com desprezo e arrogância dos que praticam a justiça.
19Grande é a bondade que tens reservado
para com aqueles que te temem!
Tu os esconderás na tua presença,
abrigados das intrigas dos homens.
20A esses irás recolhê-los na tua habitação,
salvos da maldade das suas línguas.
21Bendito é o Senhor,
porque já me mostrou o seu amor;
um amor que nunca falha, maravilhoso,
que me protegeu quando a minha cidade estava sob ataque.
22Falei precipitadamente quando disse:
“O Senhor desamparou-me!”
Porém, tu sempre ouviste a minha súplica,
quando chamei por ti.
23Amem o Senhor, todos quantos lhe pertencem!
O Senhor protege os que lhe são fiéis,
mas castiga severamente os soberbos.
24Vocês que confiam no Senhor, tenham coragem!
O Senhor dará força ao vosso coração.
