Psalmul 31
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1În Tine, Doamne, mă adăpostesc!
Să nu fiu dat de rușine vreodată!
În dreptatea Ta, izbăvește‑mă!
2Pleacă‑Ți urechea spre mine
și scapă‑mă degrabă.
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit.
3Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.
Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.
4Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins,
căci Tu ești refugiul meu.
5În mâinile Tale îmi încredințez duhul!
Tu m‑ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți,
dar mă încred în Domnul.
7Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta,
fiindcă mi‑ai văzut suferința
și ai cunoscut necazul sufletului meu.
8Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului,
ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg.
9Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Doamne,
căci sunt în strâmtorare.
De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul.
10Îmi sfârșesc viața în durere,
și anii în întristare.
Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele,
iar oasele mi se prăpădesc.
11Din cauza tuturor împotrivitorilor mei
am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei
și de groază pentru cunoscuții mei.
Cei ce mă văd pe drum fug de mine.
12Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort;
am ajuns ca un vas spart.
13Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur.
Când se sfătuiesc împreună împotriva mea,
ei plănuiesc să‑mi ia viața.
14Dar eu mă‑ncred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.
15Timpul meu15 Lit.: Timpurile mele. este în mâna Ta;
scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei!
16Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău!
Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta!
17Doamne, să nu fiu dat de rușine
căci pe Tine Te chem.
Să fie dați de rușine cei răi!
Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!
18Să fie amuțite buzele mincinoase,
care vorbesc cu obrăznicie,
cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.
19Cât de mare este bunătatea Ta,
pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine,
înaintea fiilor omului.
20Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale
de uneltirile omului;
îi adăpostești în colibă
de cearta limbilor.
21Binecuvântat să fie Domnul,
căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine
când eram într‑o cetate asediată.
22M‑am pripit când am zis:
„Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele,
când am strigat după ajutor către Tine.
23Iubiți‑L pe Domnul, toți sfinții Lui,
Domnul păzește pe cei credincioși,
dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.
24Fiți tari și încurajați‑vă inimile,
toți cei ce nădăjduiți în Domnul.
Dwom 31
Dawid dwom.
1Wo mu, Awurade na manya guankɔbea;
mma mʼanim ngu ase;
fi wo trenee mu gye me.
2Yɛ aso ma me,
bra ntɛm begye me;
yɛ me bammɔ botan,
aban a mʼatamfo nsa renka me.
3Sɛ woyɛ me botan ne mʼaban nti,
wo din nti di mʼanim na kyerɛ me kwan.
4Gye me fi afiri a wɔasum me no mu,
efisɛ wo ne me guankɔbea.
5Wo nsam na mede me kra hyɛ;
gye me bio, Awurade, Onyankopɔn nokwafo.
6Mikyi wɔn a wɔsom abosom huhuw;
mede me ho to Awurade so.
7Mʼani begye na madi ahurusi wɔ wo dɔ mu,
efisɛ wuhu mʼamanehunu,
na wunim me kra mu haw.
8Womfaa me nhyɛɛ ɔtamfo no nsa
mmom wode me nan asisi petee mu.
9Hu me mmɔbɔ, Awurade, efisɛ me ho yeraw me;
awerɛhow ama mʼani so ayɛ kusuu
ɔyaw ama me kra ne me honam ayɛ mmerɛw.
10Ɔyawdi retew me nkwa so,
na abooboo tew me mfe so;
ɔhaw nti mʼahoɔden kɔ fam,
na me nnompe nso ahodwow.
11Mʼatamfo nyinaa nti,
mayɛ ahohora wɔ me nnamfonom mu;
nnipa a wonim me suro me,
na wɔn a wohu me mmɔnten so guan.
12Obiara werɛ afi me te sɛ nea mawu;
mayɛ sɛ kuku a abɔ.
13Mete asomsɛm dodow a wɔka
ahunahuna atwa me ho ahyia.
Wɔrepam me ti so,
na wɔbɔ pɔw sɛ wobekum me.
14Nanso mede me ho ato wo so, Awurade;
meka se, “Woyɛ me Nyankopɔn.”
15Me mmere wɔ wo nsam
gye me fi mʼatamfo
ne wɔn a wɔtaa me no nsam.
16Tew wʼanim kyerɛ wo somfo;
gye me wɔ wo dɔ a enni huammɔ no mu.
17Mma mʼanim ngu ase, Awurade,
efisɛ masu afrɛ wo;
mmom, ma amumɔyɛfo anim ngu ase
na wɔnna wɔn nna mu komm.
18Mua atorofo ano,
efisɛ wɔde ahantan ne animtiaabu
kasa tia atreneefo.
19Wo papayɛ dɔɔso,
ɛno na woakora ama wɔn a wosuro wo no
ɛno na wode ma wɔn a woguan toa wo no
wɔ nnipa anim.
20Wode wɔn sie wʼanim bammɔ mu
fi nnipa nsusuwii bɔne ho;
wo tenabea hɔ na wode wɔn sie dwoodwoo
fi tɛkrɛma a ɛbɔ sobo ho.
21Ayeyi nka Awurade!
Sɛ wayi ne dɔ nwonwaso akyerɛ me
bere a na mewɔ kuropɔn a atamfo atwa ho ahyia no mu no.
22Mebɔɔ huboa no mekae se:
“Woayi wʼani afi me so!”
Nanso wotee me mmɔborɔsu
bere a mekotow srɛɛ wo no.
23Monnɔ Awurade mo a moyɛ nʼahotewfo nyinaa!
Awurade kora wɔn a wodi nokware so,
na ahomasofo de, otua wɔn ka pɛpɛɛpɛ.
24Monyɛ den na momma mo bo ntɔ mo yam,
mo a mowɔ anidaso wɔ Awurade mu nyinaa.
