Psalmul 30
Un psalm al lui David. O cântare pentru consacrarea Casei.
1Te voi înălța, Doamne, căci m‑ai ridicat
și nu i‑ai lăsat pe dușmanii mei să se bucure de mine.
2Doamne, Dumnezeul meu,
am strigat către Tine după ajutor, și Tu m‑ai vindecat.
3Doamne, Tu mi‑ai ridicat sufletul din Locuința Morților;
m‑ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă.
4Cântați spre lauda Domnului, voi, credincioșii Lui,
și aduceți mulțumiri în amintirea sfințeniei Lui.
5Căci mânia Lui ține o clipă,
dar îndurarea Lui ține o viață.
Plânsul vine să înnopteze seara,
dar dimineața vine bucuria.
6Când îmi mergea bine, ziceam:
„Nu mă voi clătina niciodată!“
7Doamne, prin bunăvoința Ta
întărisei muntele meu7 Sau: în îndurarea Ta, m‑ai așezat pe un munte sigur.,
dar, când Ți‑ai ascuns fața,
m‑am îngrozit.
8Doamne, către Tine am strigat,
la Stăpânul am căutat bunăvoință, zicând:
9„Ce câștig este de pe urma morții mele,
atunci când mă cobor în groapă?
Poate să Îți mulțumească țărâna,
poate ea să vestească credincioșia Ta?
10Ascultă‑mă, Doamne, și arată‑Ți bunăvoința față de mine!
Doamne, fii ajutorul meu!“
11Iar Tu mi‑ai prefăcut bocetul în dans,
mi‑ai înlăturat sacul de jale și m‑ai încins cu veselie,
12pentru ca sufletul12 Lit.: gloria. meu să cânte spre lauda Ta și să nu tacă.
Doamne, Dumnezeul meu, veșnic Îți voi mulțumi!
Tu m’as rendu à la vie
1Cantique pour l’inauguration du Temple. Un psaume de David.
2Je te loue, ô Eternel, ╵car tu m’as tiré du gouffre.
Tu n’as pas permis ╵que mes ennemis ╵se réjouissent à mes dépens.
3Eternel, mon Dieu,
je t’ai appelé ╵à mon aide, ╵et tu m’as guéri :
4Eternel, tu m’as fait échapper ╵au séjour des morts,
tu m’as rendu à la vie, ╵en m’évitant de rejoindre ╵les gens qui descendent ╵au tombeau.
5Chantez donc à l’Eternel, ╵vous tous qui lui êtes attachés !
Apportez-lui vos louanges ! ╵Proclamez sa sainteté !
6Son courroux dure un instant,
sa faveur est pour la vie.
Si, le soir, des pleurs subsistent,
au matin, la joie éclate.
7Je vivais paisiblement, ╵et je me disais :
« Je ne tomberai jamais. »
8Eternel, dans ta faveur, ╵tu avais fortifié ╵la montagne où je demeure.
Tu t’es détourné de moi, ╵et je fus désemparé.
9J’ai crié vers toi, ╵Eternel,
et j’ai imploré ta grâce, ╵ô Seigneur :
10« Si je descends dans la tombe,
si je meurs, quel avantage ╵en retires-tu ?
Celui qui n’est plus ╵que poussière, ╵peut-il te louer encore,
peut-il proclamer ╵ta fidélité ?
11Ecoute, Eternel, ╵aie pitié de moi,
Eternel, viens à mon aide ! »
12Tu as transformé mes pleurs ╵en une danse de joie,
et tu m’as ôté ╵mes habits de deuil ╵pour me revêtir ╵d’un habit de fête,
13afin que, de tout mon cœur, ╵et sans me lasser, ╵je te chante.
Eternel, mon Dieu, ╵je te louerai à jamais.
