Psalmul 27
Al lui David
1Domnul este lumina și mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieții mele;
de cine să‑mi fie frică?
2Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să‑mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei,
se poticnesc și cad.
3Chiar dacă o armată și‑ar așeza tabăra împotriva mea,
inima mea nu s‑ar teme.
Chiar dacă s‑ar porni război împotriva mea,
chiar și atunci aș fi încrezător.
4Un singur lucru cer de la Domnul
și‑l caut cu stăruință:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieții mele,
ca să privesc frumusețea Domnului
și să‑L caut în Templul Lui.
5Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea,
mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său
și mă va înălța pe o stâncă.
6Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor
care sunt în jurul meu.
De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie.
Voi cânta și Îl voi lăuda pe Domnul.
7Doamne, ascultă‑mi glasul când Te chem,
arată‑Ți bunăvoința față de mine și răspunde‑mi!
8Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută fața Mea!“8 Sau: Ție, inima mea, El îți spune: / „Caută fața Mea!“
Doamne, fața Ta o caut!
9Nu‑Ți ascunde fața de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu ai fost ajutorul meu.
Nu mă lăsa și nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10Căci tatăl meu și mama mea m‑au părăsit,
dar Domnul mă primește.10 Sau: Chiar dacă tatăl meu și mama mea m‑ar abandona, / Domnul m‑ar primi.
11Doamne, învață‑mă calea Ta,
condu‑mă pe cărarea cea netedă,
din cauza dușmanilor mei.
12Nu mă lăsa în voia vrăjmașilor mei,
căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși
care suflă violență.
13O, dacă n‑aș fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii…!
14Nădăjduiește în Domnul!
Fii tare și încurajează‑ți inima!
Nădăjduiește în Domnul!
Псалам 27
Давидов.
1Господ ми је светлост и спасење,
кога да се бојим?
Господ је моја тврђава,
од кога да страхујем?
2Кад на мене навале опаки
да ми тело ждеру,
моји противници и душмани,
они се спотичу и падају.
3Па да и војска крене против мене,
моје се срце неће уплашити.
Да се и рат поведе против мене,
и тада ћу бити пун поуздања.
4Једно тражим од Господа
и за тиме жудим:
да пребивам у Дому Господњем
кроз све дане свог живота;
да посматрам лепоту Господњу,
и савет потражим у његовом Дому.
5Јер он ме склања под сеницу своју
у дан невоље,
скрива ме у скровишту свог шатора,
на стену ме подиже.
6Узвисила се сада моја глава
изнад мојих душмана око мене:
у његовом шатору жртве ћу хвале принети,
певаћу Господу, песмом га славити.
7Чуј, Господе, глас мој,
смилуј ми се, услиши ме!
8Моје ме срце упућује к теби:
„Тражи лице моје.“
Твоје лице тражим, Господе.
9Не криј своје лице од мене,
не изручи гневу слугу свога,
ти си увек био моја помоћ,
не напуштај ме, не остављај ме,
Боже спасења мога.
10Ако ме напусте и отац и мајка,
Господ ће ме примити.
11Учи ме, Господе, своме путу,
равном ме стазом води,
ради мрзитеља мојих.
12Не предај ме вољи мога противника,
јер лажни сведоци устају на мене,
који одишу насиљем.
13Ја верујем да ћу видети доброту Господњу
у земљи живих.
14Чекај на Господа:
буди јак и одважна срца,
и чекај на Господа.
