Psalmul 27
Al lui David
1Domnul este lumina și mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieții mele;
de cine să‑mi fie frică?
2Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să‑mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei,
se poticnesc și cad.
3Chiar dacă o armată și‑ar așeza tabăra împotriva mea,
inima mea nu s‑ar teme.
Chiar dacă s‑ar porni război împotriva mea,
chiar și atunci aș fi încrezător.
4Un singur lucru cer de la Domnul
și‑l caut cu stăruință:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieții mele,
ca să privesc frumusețea Domnului
și să‑L caut în Templul Lui.
5Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea,
mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său
și mă va înălța pe o stâncă.
6Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor
care sunt în jurul meu.
De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie.
Voi cânta și Îl voi lăuda pe Domnul.
7Doamne, ascultă‑mi glasul când Te chem,
arată‑Ți bunăvoința față de mine și răspunde‑mi!
8Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută fața Mea!“8 Sau: Ție, inima mea, El îți spune: / „Caută fața Mea!“
Doamne, fața Ta o caut!
9Nu‑Ți ascunde fața de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu ai fost ajutorul meu.
Nu mă lăsa și nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10Căci tatăl meu și mama mea m‑au părăsit,
dar Domnul mă primește.10 Sau: Chiar dacă tatăl meu și mama mea m‑ar abandona, / Domnul m‑ar primi.
11Doamne, învață‑mă calea Ta,
condu‑mă pe cărarea cea netedă,
din cauza dușmanilor mei.
12Nu mă lăsa în voia vrăjmașilor mei,
căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși
care suflă violență.
13O, dacă n‑aș fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii…!
14Nădăjduiește în Domnul!
Fii tare și încurajează‑ți inima!
Nădăjduiește în Domnul!
En sécurité auprès de Dieu
1De David.
Oui, l’Eternel est ma lumière ╵et mon Sauveur :
de qui aurais-je crainte ?
L’Eternel est ma forteresse : ╵il protège ma vie ;
de qui aurais-je peur ?
2Que des méchants ╵s’avancent contre moi,
voulant me nuire,
ce sont mes ennemis, ╵mes oppresseurs,
qui perdent pied et tombent.
3Qu’une armée vienne m’assiéger,
mon cœur reste sans crainte.
Que l’on me déclare la guerre,
je suis plein d’assurance.
4J’ai présenté à l’Eternel ╵un seul souhait, ╵mais qui me tient vraiment à cœur :
je voudrais habiter ╵dans la maison de l’Eternel ╵tous les jours de ma vie
afin d’admirer l’Eternel ╵dans sa beauté27.4 Autre traduction : dans sa douceur.,
et de chercher à le connaître27.4 Autre traduction : pour l’interroger. ╵dans sa demeure.
5Car il me cache sous sa tente ╵dans les jours du malheur.
Au secret de son tabernacle, ╵il me tient abrité ;
sur un rocher, ╵il me met hors d’atteinte.
6Dès à présent, ╵je peux lever la tête ╵pour dominer ╵mes ennemis autour de moi.
J’offrirai dans son tabernacle ╵des sacrifices ╵avec des cris de joie,
je célébrerai l’Eternel ╵par le chant et les instruments.
7O Eternel, ╵écoute mon appel ╵car je t’invoque.
Accorde-moi la grâce ╵de me répondre.
8Du fond de mon cœur, je me dis, ╵de ta part : « Tournez-vous vers moi ! »
Oui, c’est vers toi que je me tourne, ╵ô Eternel,
9ne te détourne pas de moi
et ne repousse pas ╵ton serviteur avec colère !
Toi qui m’as secouru,
ne me délaisse pas ! ╵Ne m’abandonne pas,
ô Dieu, toi qui es mon Sauveur !
10Si mon père et ma mère ╵devaient m’abandonner,
l’Eternel me recueillerait.
11Enseigne-moi la voie ╵que tu veux que je suive, ╵ô Eternel,
et conduis-moi ╵par un sentier égal,
puisque mes ennemis me guettent.
12Ne m’abandonne pas ╵aux désirs de mes adversaires
lorsque de faux témoins ╵se dressent contre moi,
respirant la violence.
13Que deviendrais-je ╵si je n’avais pas l’assurance ╵d’expérimenter la bonté ╵de l’Eternel
au pays des vivants ?
14Attends-toi donc à l’Eternel !
Sois fort ! ╵Affermis ton courage !
Oui, attends-toi à l’Eternel !
