Psalmul 25
Titlu. Acest psalm este un poem în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).Al lui David
1Doamne, la Tine îmi înalț sufletul!
2Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de rușine!
Să nu se bucure dușmanii mei de mine!
3Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine
nu vor fi dați de rușine,
ci rușinați vor fi
cei ce sunt necredincioși fără motiv.
4Fă‑mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învață‑mă cărările Tale!
5Călăuzește‑mă în adevărul Tău, învață‑mă,
căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6Adu‑Ți aminte, Doamne, de mila și de îndurarea Ta,
căci acestea sunt din vremuri străvechi!
7Nu‑Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea,
nici de fărădelegile mele,
ci adu‑Ți aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8Domnul este bun și drept;
de aceea le dă învățătură celor păcătoși pe cale.
9El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept
și îi învață pe cei smeriți calea Lui.
10Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie
pentru cei ce păzesc legământul și mărturiile Lui.
11Datorită Numelui Tău, Doamne,
iartă‑mi nelegiuirea, căci mare este!
12Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13Sufletul lui va locui în bunăstare,
iar sămânța lui va moșteni țara.
14Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El.
El le face cunoscut legământul Lui.
15Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laț.
16Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine,
căci sunt singur și necăjit.
17Necazurile inimii mele s‑au înmulțit;
scoate‑mă din nenorocirile mele!
18Uită‑Te la suferința și la necazul meu
și iartă toate păcatele mele.
19Uită‑Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc,
și la ura înverșunată cu care mă urăsc.
20Păzește‑mi sufletul și scapă‑mă.
Să nu fiu dat de rușine, căci mă adăpostesc în Tine.
21Integritatea și nevinovăția să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine.
22Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
Salmo 25
Salmo de David.
1A ti, Senhor, se dirige a minha alma.
2Meu Deus, eu confio em ti,
não me deixes ficar mal na frente dos meus inimigos;
não permitas que eles triunfem sobre mim.
3Na realidade,
os que têm esperança em ti nunca ficarão envergonhados;
envergonhados ficarão, sim,
aqueles que defraudam traiçoeiramente os outros.
4Ensina-me a andar nos teus caminhos, Senhor;
dá-me a conhecer a direção exata dos teus caminhos.
5Guia-me na tua verdade e ensina-me,
pois és o Deus da minha salvação;
só tu és a minha esperança, Senhor.
6Lembra-te da tua misericórdia,
da grande bondade que sempre tens demonstrado.
7Não te lembres dos pecados da minha mocidade;
perdoa as minhas transgressões.
Olha para mim segundo a tua compaixão
e de acordo com o teu amor.
8Bom e justo é o Senhor;
por isso ele ensinará o seu caminho aos pecadores.
9Guiará na sua justiça os humildes
e lhes ensinará por onde devem seguir.
10Os caminhos do Senhor são amor e verdade,
para os que guardarem a sua aliança e preceitos.
11Por amor do teu nome, Senhor,
perdoa a minha iniquidade, que é grande!
12Quem diz temer o Senhor, venha,
para que lhe ensine o melhor caminho da vida.
13A sua alma gozará do bem
e os seus descendentes possuirão a terra.
14Os que temem o Senhor
terão o privilégio de entrar na sua intimidade;
ele lhes dará a conhecer a sua aliança.
15Os meus olhos estão continuamente postos no Senhor;
só ele pode livrar os meus pés das ciladas que me armam.
16Olha para mim e tem piedade de mim,
porque me sinto só e acabrunhado.
17As ânsias do meu coração têm-se multiplicado;
tira-me dos apertos em que me vejo.
18Vê a minha aflição e a minha dor
e perdoa os meus pecados.
19Olha quantos inimigos eu tenho;
como se vão multiplicando e me odeiam cruelmente.
20Guarda a minha alma e livra-me deles;
não me deixes ficar mal, porque em ti me refugio.
21Que a sinceridade e a retidão me guardem na vida;
tu és a minha esperança.
22Livra Israel, ó Deus, de todas as suas aflições!
