Psalmul 25
Titlu. Acest psalm este un poem în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).Al lui David
1Doamne, la Tine îmi înalț sufletul!
2Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de rușine!
Să nu se bucure dușmanii mei de mine!
3Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine
nu vor fi dați de rușine,
ci rușinați vor fi
cei ce sunt necredincioși fără motiv.
4Fă‑mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învață‑mă cărările Tale!
5Călăuzește‑mă în adevărul Tău, învață‑mă,
căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6Adu‑Ți aminte, Doamne, de mila și de îndurarea Ta,
căci acestea sunt din vremuri străvechi!
7Nu‑Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea,
nici de fărădelegile mele,
ci adu‑Ți aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8Domnul este bun și drept;
de aceea le dă învățătură celor păcătoși pe cale.
9El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept
și îi învață pe cei smeriți calea Lui.
10Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie
pentru cei ce păzesc legământul și mărturiile Lui.
11Datorită Numelui Tău, Doamne,
iartă‑mi nelegiuirea, căci mare este!
12Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13Sufletul lui va locui în bunăstare,
iar sămânța lui va moșteni țara.
14Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El.
El le face cunoscut legământul Lui.
15Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laț.
16Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine,
căci sunt singur și necăjit.
17Necazurile inimii mele s‑au înmulțit;
scoate‑mă din nenorocirile mele!
18Uită‑Te la suferința și la necazul meu
și iartă toate păcatele mele.
19Uită‑Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc,
și la ura înverșunată cu care mă urăsc.
20Păzește‑mi sufletul și scapă‑mă.
Să nu fiu dat de rușine, căci mă adăpostesc în Tine.
21Integritatea și nevinovăția să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine.
22Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
Псалам 25
Давидов.
1К теби, Господе, уздижем душу своју,
2у тебе се поуздајем, мој Боже,
не дај да се осрамотим;
не дај да душмани моји ликују нада мном.
3Неће се стидети ни један од оних
који у тебе наду своју полажу;
стидеће се они
који своју веру крше без разлога.
4Објави ми, Господе, своје путеве,
научи ме својим стазама.
5Води ме својом истином, учи ме,
јер ти си мој Бог, мој Спаситељ,
теби се надам поваздан.
6Сети се, Господе, милосрђа
и милости своје, јер су од вечности.
7Не сећај се греха моје младости,
ни мојих преступа;
сећај ме се по милости својој,
ради своје доброте, Господе.
8Господ је добар и праведан,
зато показује пут грешницима.
9Он води понизне по правди,
и учи понизне своме путу.
10Све стазе Господње милост су и истина,
онима што чувају савез његов и прописе.
11Опрости ми кривицу, јер је велика,
ради свога имена, Господе.
12Ко је човек што се боји Господа?
Он ће га упутити на пут, који он изабра за њега.
13Душа ће му почивати у добру,
а семе му наследити земљу.
14Присан је Господ с онима
који га се боје,
њима свој савез обзнањује.
15Стално очи упирем ка Господу,
јер ми ноге из мреже извлачи.
16Окрени се к мени, смилуј ми се,
јер сам усамљен и јадан.
17Множе се муке срца мога;
извуци ме из мојих невоља.
18Погледај на моју муку и патњу,
и опрости све грехе моје.
19Погледај колико је душмана мојих,
који мене мрзе из дубине душе.
20Чувај моју душу, избави ме,
не дај да се постидим,
јер у теби нађох уточиште.
21Нека ме недужност и поштење чувају,
јер сам своју наду ставио у тебе.
22Откупи, Боже, Израиљ,
од свих његових невоља.
