Psalmul 25
Titlu. Acest psalm este un poem în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).Al lui David
1Doamne, la Tine îmi înalț sufletul!
2Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de rușine!
Să nu se bucure dușmanii mei de mine!
3Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine
nu vor fi dați de rușine,
ci rușinați vor fi
cei ce sunt necredincioși fără motiv.
4Fă‑mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învață‑mă cărările Tale!
5Călăuzește‑mă în adevărul Tău, învață‑mă,
căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6Adu‑Ți aminte, Doamne, de mila și de îndurarea Ta,
căci acestea sunt din vremuri străvechi!
7Nu‑Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea,
nici de fărădelegile mele,
ci adu‑Ți aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8Domnul este bun și drept;
de aceea le dă învățătură celor păcătoși pe cale.
9El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept
și îi învață pe cei smeriți calea Lui.
10Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie
pentru cei ce păzesc legământul și mărturiile Lui.
11Datorită Numelui Tău, Doamne,
iartă‑mi nelegiuirea, căci mare este!
12Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13Sufletul lui va locui în bunăstare,
iar sămânța lui va moșteni țara.
14Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El.
El le face cunoscut legământul Lui.
15Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laț.
16Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine,
căci sunt singur și necăjit.
17Necazurile inimii mele s‑au înmulțit;
scoate‑mă din nenorocirile mele!
18Uită‑Te la suferința și la necazul meu
și iartă toate păcatele mele.
19Uită‑Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc,
și la ura înverșunată cu care mă urăsc.
20Păzește‑mi sufletul și scapă‑mă.
Să nu fiu dat de rușine, căci mă adăpostesc în Tine.
21Integritatea și nevinovăția să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine.
22Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
زەبووری 25
زەبوورێکی داود.
1ئەی یەزدان، گیانی خۆم بۆ تۆ بەرز دەکەمەوە.
2ئەی خودای من، پشتم بە تۆ بەستووە.
ڕێ مەدە شەرمەزار بم،
دوژمنانم پێ خۆش مەکە.
3هەموو ئەوانەی ئومێدیان بە تۆ هەیە
شەرمەزار نابن،
بەڵکو ئەوانە شەرمەزار دەبن
کە بەبێ هۆ ناپاکی دەکەن.
4ئەی یەزدان، ڕێگاکانی خۆتم پێ بناسێنە،
ڕێڕەوەکانی خۆتم فێر بکە.
5لە ڕاستی خۆت ڕێنماییم بکە و فێرم بکە،
چونکە تۆ خودای ڕزگارکەری منیت،
بە درێژایی ڕۆژ ئومێدم هەر بە تۆیە.
6ئەی یەزدان، بەزەیی و خۆشەویستییە نەگۆڕەکەی خۆت لەبیر بێت،
چونکە لە دێرزەمانەوە ئەمانە هەن.
7ئەی یەزدان، گوناهەکانی کاتی گەنجیەتیم و
یاخیبوونەکانم بەبیر خۆت مەهێنەوە،
بەڵکو بەگوێرەی خۆشەویستییە نەگۆڕەکەت بیرم لێ بکەرەوە،
لە پێناوی چاکی خۆت.
8یەزدان چاک و سەرڕاستە،
بۆیە گوناهباران فێری ڕاستەڕێیی دەکات،
9ڕابەرایەتی بێفیزەکان دەکات بۆ دادپەروەری،
ئەوان فێری ڕێگای خۆی دەکات.
10هەموو ڕێگاکانی یەزدان ڕاست و خۆشەویستی نەگۆڕن
بۆ ئەو کەسانەی فەرزەکانی پەیمانەکەی ناشکێنن.
11ئەی یەزدان، لە پێناوی ناوی خۆت،
لە گوناهم خۆشبە، هەرچەندە گەورەشە.
12کێیە ئەو کەسەی لە یەزدان دەترسێت؟
خودا فێری ئەو ڕێگایەی دەکات کە بۆی هەڵبژاردووە.
13هەموو ڕۆژانی لە چاکەدا دەبێت و
زەوی بە میرات بۆ نەوەکانی دەمێنێتەوە.
14خودا نهێنی خۆی بەوانە دەسپێرێت کە لێی دەترسن،
وا دەکات پەیمانەکەی زانراو بێت لەلایان.
15من هەمیشە چاوم ئاراستەی یەزدان کردووە،
چونکە تەنها ئەو پێم لە تەڵە دەکاتەوە.
16ئاوڕم لێ بدەوە و لەگەڵم میهرەبان بە،
چونکە تەنها و کڵۆڵم.
17دڵتەنگیم زیاد بووە،
لە تەنگانەکانم ڕزگارم بکە.
18تەماشای داماوی و ڕەنجکێشانم بکە و
لە هەموو گوناهەکانم خۆشبە.
19تەماشای دوژمنەکانم بکە چەند زۆر بوونە و
چەند بە قینەوە ڕقیان لێمە.
20ژیانم بپارێزە و ڕزگارم بکە،
شەرمەزارم مەکە،
چونکە پەنا وەبەر تۆ دەهێنم.
21با دروستی و سەرڕاستی پارێزەرم بن،
چونکە ئومێدم بە تۆیە.
22ئەی خودایە، ئیسرائیل بکڕەوە
لە هەموو تەنگانەکانی!
