Psalmul 25
Titlu. Acest psalm este un poem în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).Al lui David
1Doamne, la Tine îmi înalț sufletul!
2Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de rușine!
Să nu se bucure dușmanii mei de mine!
3Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine
nu vor fi dați de rușine,
ci rușinați vor fi
cei ce sunt necredincioși fără motiv.
4Fă‑mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învață‑mă cărările Tale!
5Călăuzește‑mă în adevărul Tău, învață‑mă,
căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6Adu‑Ți aminte, Doamne, de mila și de îndurarea Ta,
căci acestea sunt din vremuri străvechi!
7Nu‑Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea,
nici de fărădelegile mele,
ci adu‑Ți aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8Domnul este bun și drept;
de aceea le dă învățătură celor păcătoși pe cale.
9El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept
și îi învață pe cei smeriți calea Lui.
10Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie
pentru cei ce păzesc legământul și mărturiile Lui.
11Datorită Numelui Tău, Doamne,
iartă‑mi nelegiuirea, căci mare este!
12Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13Sufletul lui va locui în bunăstare,
iar sămânța lui va moșteni țara.
14Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El.
El le face cunoscut legământul Lui.
15Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laț.
16Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine,
căci sunt singur și necăjit.
17Necazurile inimii mele s‑au înmulțit;
scoate‑mă din nenorocirile mele!
18Uită‑Te la suferința și la necazul meu
și iartă toate păcatele mele.
19Uită‑Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc,
și la ura înverșunată cu care mă urăsc.
20Păzește‑mi sufletul și scapă‑mă.
Să nu fiu dat de rușine, căci mă adăpostesc în Tine.
21Integritatea și nevinovăția să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine.
22Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
Montre-moi la voie que tu veux que je suive25 Psaume alphabétique (cf. note 9.1). !
1De David.
Vers toi, Eternel, je me tourne.
2En toi, mon Dieu, ╵j’ai mis ma confiance. ╵Ne permets pas ╵que je sois dans la honte,
et que mes ennemis ╵se réjouissent de mon sort.
3Aucun de ceux ╵qui s’attendent à toi ╵ne connaîtra jamais la honte.
Mais honte à ceux ╵qui, sans raison, sont traîtres25.3 Autre traduction : à ceux qui ont les mains vides..
4O Eternel, ╵montre-moi le chemin,
enseigne-moi ╵quelle est la voie ╵que tu veux que je suive.
5Dirige-moi ╵selon ta vérité ╵et instruis-moi !
Car c’est toi le Dieu qui me sauve,
et je m’attends à toi ╵à longueur de journée.
6O Eternel, ╵veuille agir en fonction25.6 Un même verbe hébreu est employé aux v. 6 (agir en fonction), 7a (ne tiens plus compte) et 7b (traite-moi). Ce verbe désigne le fait de tenir compte de quelque chose pour agir en fonction de cela. ╵de la compassion ╵et de l’amour,
qui te caractérisent ╵depuis toujours.
7Ne tiens plus compte ╵de ces péchés de ma jeunesse, ╵de mes fautes passées,
mais traite-moi ╵selon ta grâce,
car tu es bon ╵ô Eternel !
8Oui, l’Eternel est bon, ╵et il est juste :
il indique aux pécheurs ╵le chemin qu’il faut suivre.
9Les humbles, il les guide ╵sur le sentier du droit ;
il leur enseigne ╵le chemin qu’il prescrit.
10Toutes les voies de l’Eternel ╵sont amour et fidélité
pour ceux qui sont fidèles ╵à son alliance ╵et obéissent ╵à ses commandements.
11Pour l’amour de ton nom, ╵ô Eternel,
pardonne mon péché ╵qui est si grand.
12A l’homme qui le craint,
l’Eternel montre ╵la voie qu’il doit choisir.
13Il le fait vivre ╵dans le bonheur
et sa postérité ╵possède le pays25.13 Autre traduction : aura la terre en héritage (voir Mt 5.5)..
14L’Eternel confie ses desseins ╵aux hommes qui le craignent,
il les instruit de son alliance.
15Mes yeux sont constamment ╵tournés vers l’Eternel,
car c’est lui qui dégage ╵mes pieds pris au filet.
16Regarde-moi, ô Eternel, ╵et fais-moi grâce,
car je suis seul et malheureux.
17Mon cœur est dans l’angoisse,
délivre-moi de mes tourments !
18Vois ma misère et ma souffrance,
pardonne-moi tous mes péchés !
19Oh ! vois combien mes ennemis ╵sont en grand nombre,
et quelle haine violente ╵ils ont pour moi !
20Protège-moi, ╵délivre-moi,
garde-moi de la honte :
je cherche en toi ╵un sûr refuge.
21Que l’innocence et la droiture ╵me sauvegardent
car je compte sur toi.
22O Dieu, sauve Israël
de toutes ses détresses !
