Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 22

Psalmul 22

Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David.

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
    Eşti atât de departe de izbăvirea mea
        şi de cuvintele strigătului meu!
Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
    strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.

Dar Tu eşti sfânt,
    eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.[a]
În Tine au nădăjduit strămoşii noştri;
    ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
au strigat către Tine şi au fost scăpaţi;
    au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.

Dar eu sunt vierme, nu om;
    am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
Cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
    rânjesc şi clatină din cap.
„S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
    Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“

Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele
    şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
    încă din pântecele maicii mele,
Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine,
    căci necazul este aproape
        şi nu am nici un ajutor!

12 Mă încercuiesc mulţi tauri,
    nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea
    ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa
    şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara
    mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul,
    iar limba mi se lipeşte de cerul gurii:
        m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Mă încercuiesc nişte câini,
    o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte;
        mi-au străpuns[b] mâinile şi picioarele.
17 Toate oasele aş putea să mi le număr.
    Ei se uită, mă privesc;
18 şi-au împărţit veşmintele mele între ei
    şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.

19 Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!
    Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!
20 Scapă-mi sufletul de sabie,
    şi viaţa din ghearele câinilor!
21 Izbăveşte-mă din gura leului!
    Eliberează-mă din coarnele bivolului sălbatic!

22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei;
    te voi lăuda în mijlocul adunării!
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
    Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
        Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
24 Căci El nu dispreţuieşte,
    nici nu nesocoteşte necazul sărmanului;
nu-Şi ascunde faţa de acesta,
    ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.

25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
    Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine[c]!
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
    cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
        Veşnic să vă trăiască sufletul!
27 Toate marginile pământului
    îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
    se vor închina înaintea Lui,
28 căci a Domnului este domnia
    şi El stăpâneşte peste neamuri!

29 Toţi cei prosperi de pe pământ vor mânca şi I se vor închina;[d]
    înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână,
        cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 Urmaşii[e] Îi vor sluji[f]
    şi se va povesti istorisi generaţiei următoare despre Stăpânul.
31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
    iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.

Notas al pie

  1. Psalmii 22:3 Sau: Tu însă eşti întronat ca Cel Sfânt; / Tu eşti lauda lui Israel.
  2. Psalmii 22:16 LXX, Peshita, Q, câteva mss TM; cele mai multe mss TM: ca un leu
  3. Psalmii 22:25 TM: El
  4. Psalmii 22:29 Sau: Cu adevărat, I se vor închina toţi cei ce vor adormi în pământ,
  5. Psalmii 22:30 Lit.: O sămânţă; vezi nota de la Ps. 18:50
  6. Psalmii 22:30 Sau: Cât despre cel ce a murit / 30 urmaşii lui Îl vor sluji

O Livro

Salmos 22

Salmo de David.

Para o director do coro.

Feito sobre a melodia “Corça da manhã”.

1Meu Deus, meu Deus, porque me abandonaste?
Porque não ouves o meu gemido
    e não me socorres?
Chamo de dia e não me ouves, meu Deus;
e de noite é a mesma coisa:
    não tenho resposta, e não consigo sossegar.

Porém tu és santo.
Os louvores dos nossos pais, em Israel,
    envolveram o teu trono.
Confiaram em ti
    e tu os livraste.
Gritaram por socorro
    e escaparam.
Buscaram a tua ajuda
    e não ficaram decepcionados.

Mas eu sou verme,
    não sou homem;
sou escarnecido e desprezado pelos homens,
    pelo meu próprio povo,
    e por toda a gente.
Todos os que me vêem fazem troça de mim,
encolhem os ombros, abanam a cabeça e dizem:
“É esse que confiou no Senhor?
    Então o Senhor que o livre,
    já que ele diz que Deus tem prazer nele.”

Mas foste tu quem me tirou do ventre de minha mãe,
e me protegeu desde os primeiros dias no seu seio.
10 Desde o meu nascimento que estou à tua guarda.
Tens sido sempre o meu Deus.
11 Não me deixes agora,
    porque a aflição está próxima
    e não há mais ninguém que possa ajudar-me.

12 Estou cercado de gente má,
    violenta como touros bravos.
13 Abriram contra mim as suas bocas,
    como leões rugindo, quando atacam a presa.
14 A minha força se desfez como água;
todos os meus ossos se desconjuntaram.
O meu coração, dentro de mim, derreteu-se como cera.
15 Secou-se-me a força como barro ao sol,
e a língua pega-se-me à boca,
    porque me lançaste no pó da morte.

16 Rodeou-me um bando de malfeitores
    como se fossem cães,
e atravessaram-me as mãos e os pés.
17 Poderia até contar todos os ossos do meu corpo.
Eles olham para mim,
    observam-me malignamente.
18 Repartem entre si as minhas roupas,
    e a minha túnica, tiram-na à sorte.

19 Mas tu, Senhor, não te afastes de mim.
És a minha força, vem socorrer-me depressa.
20 Livra a minha alma das armas de morte,
poupa a minha preciosa vida da maldade desses cães.
21 Salva-me da boca desse leão,
    sim, ouve-me quando estiver preso nos chifres
    destes touros selvagens.

22 Então louvarei o teu nome perante os meus irmãos;
    falarei de ti perante a assembleia do povo.
23 Louvem o Senhor todos vocês que o temem,
honrem-no todos os que são da descendência de Jacob;
louvem-no todos os que descendem de Israel.
24 Porque ele não ficou indiferente
    nem se esqueceu da aflição daquele que estava aflito;
não virou a cara quando eu sofria.
Mas quando o chamei, ouviu-me.

25 Eu te louvarei no meio da grande assembleia do povo.
Cumprirei publicamente os meus votos
    na presença de todos os que reverenciam o teu nome.
26 Os pobres, que vivem aflitos, comerão e ficarão fartos.
Todos os que buscam o Senhor o encontrarão:
O vosso coração viverá uma eterna alegria.
27 A Terra inteira verá isso e se voltará para o Senhor.
28 O povo de cada nação adorará o Senhor.
Pois o Senhor é rei
    e domina todas as nações.
29 Os grandes da Terra, que vivem na fartura,
    te adorarão, Senhor,
e da mesma forma os que na vida só esperam pela morte,
    também se inclinarão perante ti para te adorar.
30 Nossos filhos também o servirão,
    porque lhes falaremos do Senhor.
31 Gerações que ainda não nasceram
    ouvirão falar sobre a justiça de Deus,
e sobre tudo o que ele fez.