Psalmul 22
Pentru dirijor. De cântat ca și „Cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.
1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m‑ai părăsit?
Ești atât de departe de izbăvirea mea
și de cuvintele strigătului meu!
2Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu‑mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3Dar Tu ești sfânt;
Tu șezi în mijlocul laudelor lui Israel.
4În Tine s‑au încrezut părinții noștri;
ei s‑au încrezut, iar Tu i‑ai izbăvit;
5au strigat către Tine și au fost scăpați;
s‑au încrezut în Tine și nu au fost dați de rușine.
6Dar eu sunt vierme, nu om;
am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor.
7Toți cei ce mă văd își bat joc de mine,
rânjesc și clatină din cap.
8„S‑a încrezut în Domnul! Să‑l scape El!
Să‑l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“
9Totuși, Tu m‑ai scos din pântec
și m‑ai făcut încrezător la sânii mamei mele.
10Ți‑am fost încredințat Ție din pântec;
încă din pântecul mamei mele,
Tu ești Dumnezeul meu.
11Nu Te îndepărta de mine,
căci necazul este aproape
și nu am niciun ajutor!
12Mă încercuiesc mulți tauri,
niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară.
13Își deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâșie și răcnește.
14Sunt turnat ca apa,
și toate oasele mi se despart.
Mi s‑a făcut inima precum ceara
și se topește înăuntrul meu.
15Mi se usucă puterea ca lutul,
iar limba mi se lipește de cerul gurii:
m‑ai adus în țărâna morții.
16Căci niște câini m‑au înconjurat,
o ceată de răufăcători m‑a împresurat;
mi‑au străpuns mâinile și picioarele.
17Toate oasele aș putea să mi le număr.
Ei se uită, mă privesc.
18Și‑au împărțit hainele mele între ei
și au aruncat sorții pentru cămașa mea.
19Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!
Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20Scapă‑mi sufletul de sabie,
și viața din laba câinelui!
21Izbăvește‑mă din gura leului
și din coarnele bivolului sălbatic! Tu mi‑ai răspuns!
22Voi vesti Numele Tău fraților mei;
Te voi lăuda în mijlocul adunării!
23Cei temători de Domnul, lăudați‑L!
Voi, toată sămânța lui Iacov, slăviți‑L!
Să aveți frică de El, voi, toată sămânța lui Israel!
24Căci El nu a disprețuit
și nu a nesocotit asuprirea celui asuprit.
Nu Și‑a ascuns fața de acesta;
l‑a ascultat când a strigat către El după ajutor.
25Tu ești pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine!
26Cei blânzi vor mânca și se vor sătura;
cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Să vă trăiască inima pentru totdeauna!
27Toate marginile pământului își vor aminti
și se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea Ta,
28căci a Domnului este domnia
și El stăpânește peste neamuri!
29Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina;
înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce se coboară în țărână,
cei ce nu pot să‑și păstreze viața.
30O sămânță30 Vezi nota de la Ps. 18:50. Îi va sluji29-30 Sau: Cât despre cel ce a murit, / 30 sămânța lui Îi va sluji.
și se va istorisi generației următoare despre Stăpânul.
31Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui;
îi vor vesti poporului care se va naște că El a lucrat.
Salmo 22Sal 22 En el texto hebreo 22:1-31 se numera 22:2-32.
Al director musical. Sígase la tonada de «La gacela de la aurora». Salmo de David.
1Dios mío, Dios mío,
¿por qué me has abandonado?
¿Por qué estás lejos para salvarme,
tan lejos de mis gritos de angustia?
2Dios mío, clamo de día y no me respondes;
clamo de noche y no hallo reposo.
3Pero tú eres santo y te sientas en tu trono;
habitas en la alabanza de Israel.
4En ti confiaron nuestros antepasados;
confiaron, y tú los libraste;
5a ti clamaron y tú los salvaste;
se apoyaron en ti y no los defraudaste.
6Pero yo, gusano soy y no hombre;
la gente se burla de mí,
el pueblo me desprecia.
7Cuantos me ven se ríen de mí;
lanzan insultos, meneando la cabeza:
8«Este confía en el Señor,
¡pues que el Señor lo ponga a salvo!
Ya que en él se deleita,
¡que sea él quien lo libre!».
9Pero tú me sacaste del vientre materno;
me hiciste reposar confiado en el regazo de mi madre.
10Fui puesto a tu cuidado desde antes de nacer;
desde el vientre de mi madre mi Dios eres tú.
11No te alejes de mí,
porque la angustia está cerca
y no hay nadie que me ayude.
12Muchos toros me rodean;
fuertes toros de Basán me cercan.
13Contra mí abren sus fauces
leones que rugen y desgarran a su presa.
14Como agua he sido derramado;
dislocados están todos mis huesos.
Mi corazón se ha vuelto como cera
y se derrite en mis entrañas.
15Se ha secado mi vigor como la arcilla;
la lengua se me pega al paladar.
Me has hundido en el polvo de la muerte.
16Como perros me han rodeado;
me ha cercado una banda de malvados;
me han traspasado22:16 me han traspasado (LXX, Siríaca y algunos mss. hebreos); como el león (TM). las manos y los pies.
17Puedo contar todos mis huesos;
con satisfacción perversa la gente se detiene a mirarme.
18Se repartieron entre ellos mi manto
y sobre mi ropa echaron suertes.
19Pero tú, Señor, no te alejes;
fuerza mía, ven pronto en mi auxilio.
20Libra mi vida de la espada,
mi preciosa vida del poder de esos perros.
21Rescátame de la boca de los leones;
sálvame de22:21 sálvame de (lectura probable); me respondiste desde (TM). los cuernos de los toros salvajes.
22Proclamaré tu nombre a mis hermanos;
en medio de la congregación te alabaré.
23¡Alaben al Señor los que le temen!
¡Hónrenlo, descendientes de Jacob!
¡Venérenlo, descendientes de Israel!
24Porque él no desprecia ni tiene en poco
el sufrimiento del pobre;
no esconde de él su rostro,
sino que lo escucha cuando a él clama.
25Tú inspiras mi alabanza en la gran asamblea;
ante los que te temen cumpliré mis promesas.
26Comerán los pobres y se saciarán;
alabarán al Señor quienes lo buscan;
¡que su corazón viva para siempre!
27Se acordarán del Señor y se volverán a él
todos los confines de la tierra;
ante él se postrarán
todas las familias de las naciones,
28porque del Señor es el reino;
él gobierna sobre las naciones.
29Festejarán y adorarán todos los ricos de la tierra;
ante él se postrarán todos los que bajan al polvo,
los que no pueden conservar su vida.
30La posteridad le servirá;
del Señor se hablará a las generaciones futuras.
31A un pueblo que aún no ha nacido
se le dirá que Dios hizo justicia.
