Psalmul 18
Pentru dirijor. A lui David, robul Domnului. David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. El a zis:
1Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul2 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele, întăritura mea!
3Eu Îl chem pe Domnul,
Care este vrednic de laudă,
și sunt izbăvit de dușmanii mei.
4Mă înfășuraseră legăturile morții
și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii.
5Legăturile Locuinței Morților5 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,
mă prinseseră lațurile morții.
6Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,
am strigat după ajutor către Dumnezeul meu.
El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,
și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.
7Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,
temeliile munților s‑au zdruncinat,
s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8Se înălța fum din nările Lui
și foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinși ieșeau din ea.
9A aplecat cerurile și a coborât;
negură deasă era sub picioarele Lui.
10Călărea pe un heruvim și zbura,
plutea pe aripile vântului.
11Întunericul Și‑l așternuse drept învelitoare,
iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase și nori deși.
12Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieșea grindină și cărbuni aprinși.
13Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul,
răspândind grindină și cărbuni aprinși.
14Și‑a aruncat săgețile și i‑a împrăștiat pe dușmani;
a trimis fulgerele și i‑a pus pe fugă.
15La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s‑au văzut albiile apelor
și s‑au descoperit temeliile lumii.
16El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari,
17m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic
și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
18Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi‑a fost sprijin.
19El m‑a scos la loc larg,
m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.
20Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,
21fiindcă am păzit căile Domnului
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
22Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea
și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23Am fost fără pată înaintea Lui
și m‑am păzit de nelegiuirea mea.
24Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;
cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.
26Cu cel curat Tu Te arăți curat,
dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.
27Tu izbăvești poporul smerit,
dar cobori pe cel cu ochii trufași.
28Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
Dumnezeul meu îmi luminează întunericul.
29Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
și cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
30Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită.
Cuvântul Domnului este dovedit curat.30 Lit.: este rafinat.
El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.
31Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32Dumnezeu este Cel Ce m‑a încins cu tărie
și mi‑a făcut desăvârșită calea.
33El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor
și m‑a așezat pe înălțimi.
34Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.
35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină,
smerenia35 Textul paralel din 2 Sam. 22:36: răspunsul. Ta mă face mare.
36Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,
ca să nu‑mi alunece picioarele.36 Lit.: gleznele.
37Îmi urmăresc dușmanii și‑i ajung;
nu mă întorc până nu‑i mistui.
38Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
și‑i faci să se aplece înaintea mea39 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.
40Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,
și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41Ei strigă după ajutor, dar nu este niciun eliberator.
Strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42Îi pisez mărunt, ca praful în bătaia vântului;
îi spulber ca pe noroiul de pe străzi.
43Tu mă scapi de învinuirile poporului,
mă pui drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.
44Fiii străinului mă lingușesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45Fiii străinului îngălbenesc
și ies tremurând din fortărețele lor.
46Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
48Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.
Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;
Tu mă scapi de omul violent.
49De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,
și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
50El dă mari izbăviri50 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său
și arată îndurare unsului Său,
lui David și seminței50 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.
Salmo 18Salmo 18 Ang titulo sa Hebreo: Sa direktor sang mga manugkanta. Ang kanta nga ginsulat ni David nga alagad sang Ginoo. Ginkanta niya ini sa Ginoo sang ginluwas siya sang Ginoo sa kay Saul kag sa iban pa niya nga mga kaaway.
Ang Kanta ni David sa Iya nga Pagdaog
(2 Sam. 22:1-51)
1Ginahigugma ko ikaw, Ginoo. Ikaw ang akon kusog.
2Ikaw, Ginoo, ang akon palalipdan nga bato,
ang akon mabakod nga palanaguan kag manughilway.
Bilang palalipdan nga bato, makapanago ako sa imo.
Ikaw ang akon taming, gamhanan nga manluluwas, kag dalangpan.
3Dalayawon ka, Ginoo,
kay kon magpangayo ako sang bulig sa imo
ginaluwas mo ako sa akon mga kaaway.
4-5Ang kamatayon daw pareho sa lubid nga nagburambod sa akon kag pareho sa siod sa akon alagyan.
Ang kalaglagan daw pareho sa mabaskog nga baha nga naglapaw sa akon.
6Gani sa akon kalisod nagpanawag ako sa imo, Ginoo.
Nagpangayo ako sang bulig sa imo nga akon Dios,
kag ginpamatian mo ang akon pangamuyo sa imo templo.
7Dayon naglinog, kag pati ang mga pundasyon sang mga bukid nag-uyog,
tungod kay naakig ka, Ginoo.
8Nagguwa ang aso sa imo ilong,
kag sa imo baba nagguwa ang makahalalit nga kalayo kag nagadabadaba nga mga baga.
9Ginbuksan mo ang langit,
kag nagpanaog ka nga nagatungtong sa madamol nga gal-om.
10Nagsakay ka sa kerubin,
kag madasig ini nga naglupad samtang ginapalid sang hangin.
11Ginhimo mo ang kadulom nga tabon sa imo palibot.
Nagpanago ka sa madamol nga gal-om.
12Nagpangilat sa imo atubangan,
kag halin sa panganod nagguwa ang mga yelo kag ang nagadabadaba nga mga baga.
13Ang tingog mo Ginoo, nga Labing Mataas nga Dios, nagdaguob sa langit.18:13 Ang ini nga bersikulo sa Hebreo may sugpon pa, “nga may mga yelo kag nagadabadaba nga mga baga.” Pero wala ini sa iban nga mga kopya sang Hebreo kag sa Septuagint.
14Ginpana mo sang kilat ang imo mga kaaway,
kag nagpalalagyo sila nga nagasalasala.
15Sa imo nga pagsabdong kag puwerte nga kaakig nagakahubas ang dagat
kag makita ang duta sa idalom sini,
kag makita man ang pundasyon sang kalibutan.
16Halin sa langit gindawat mo ako kag ginkuha sa madalom nga tubig.
17Ginluwas mo ako sa akon gamhanan nga mga kaaway nga indi ko masarangan.
18Ginsalakay nila ako sang nalisdan ako,
pero gin-apinan mo ako, Ginoo.
19Gindala mo ako sa lugar nga wala sing katalagman;
ginluwas mo ako kay nalipay ka sa akon.
20Ginapakamaayo mo ako tungod nga matarong ang akon kabuhi
kag wala ako sing may nahimo nga sala.
21Kay ginasunod ko ang imo mga pamaagi
kag wala ako nagbiya sa imo Ginoo, nga akon Dios.
22Ginatuman ko ang tanan mo nga sugo
kag wala ko ginalapas ang imo mga pagsulundan.
23Nakahibalo ka nga wala sing kasawayan ang akon kabuhi
kag ginalikawan ko nga makasala.
24Ginapakamaayo mo ako tungod nga nakita mo nga matarong ang akon kabuhi
kag wala ako sing may nahimo nga sala.
25Matutom ka sa mga matutom sa imo,
kag maayo sa mga tawo nga maayo man.
26Sinsero ka sa mga sinsero sa imo,
kag maayo ka magpadihot sa mga malaot.
27Huo, ginaluwas mo ang mga mapainubuson,
pero ginapaubos mo ang mga matinaas-taason.
28Ginoo nga akon Dios, ikaw ang akon kasanag.
Sa kadulom ikaw ang akon suga.
29Sa imo bulig masarangan ko nga salakayon ang panong sang mga soldado,
kag masarangan ko nga sakaon ang pader nga nagapalibot sa siyudad.
30Ang imo pamaagi, O Dios, wala sing sayop.
Ang imo pulong masaligan gid.
Pareho ka sa taming sa tanan nga nagapangayo sang proteksyon sa imo.
31Ikaw lang, Ginoo, amo ang Dios;
ikaw lang ang amon palalipdan nga bato.
32Ikaw ang nagahatag sa akon sang kusog
kag ang nagabantay sa akon dalanon.
33Ginapabaskog mo ang akon tiil pareho sa tiil sang usa,
agod maagwanta ko ang pagtaklad sa mataas nga mga lugar.
34Ginahanas mo ako sa pagpakig-away
pareho abi sa pagbinat sang mabakod nga pana.
35Ginaprotektaran mo ako pareho sa taming,
gani luwas ang akon kabuhi.
Ginatipigan mo ako paagi sa imo gahom,
kag paagi sa imo bulig nangin bantog ako.
36Ginahatagan mo ako sang matawhay nga alagyan,
gani wala nagakasandad ang akon mga tiil.
37Ginlagas ko ang akon mga kaaway kag naabtan ko sila.
Kag wala gid ako magbalik hasta nga nalaglag ko sila.
38Ginlaglag ko sila kag natumba sila sa akon tiilan
kag indi na sila makabangon pa.
39Ginhatagan mo ako sang kusog sa pagpakig-away
kag ginpadaog sa akon mga kaaway.
40Ginpatal-as mo ang akon mga kaaway
kag ginlaglag ko sila.
41Nagpangayo sila sang bulig,
pero wala sing may nagluwas sa ila.
Nagpanawag sila sa imo,
pero wala mo sila ginsabat.
42Gindugmok ko sila hasta nga daw pareho na lang sila sa yab-ok nga ginapalid sang hangin.
Gintasak-tasak ko sila pareho sa lunang sa dalan.
43Ginluwas mo ako sa rebelde nga katawhan.
Ginhimo mo ako nga pangulo sang mga nasyon.
Ang mga taga-iban nga lugar nagaalagad sa akon.
44Pagkabati nila sa akon, nagatuman dayon sila sang akon mando. Nagaluhod sila sa akon sa kahadlok.
45Nadulaan sila sang kaisog,
gani nagaguwa sila sa ila mga palanaguan nga nagakurog sa kahadlok.
46Buhi ka, Ginoo!
Dalayawon ka nga akon palalipdan nga bato!
Ginapakataas ko ikaw, O Dios nga akon manluluwas.
47Ginabalusan mo ang akon mga kaaway,
kag ginapasakop mo ang mga nasyon sa akon.
48Ginaluwas mo ako sa akon mapintas nga mga kaaway,
kag ginapadaog mo ako sa ila.
49Gani padunggan ko ikaw sa mga nasyon.
Kantahan ko ikaw sang mga pagdayaw.
50Ginahatagan mo sang dalagko nga mga kadalag-an ang imo pinili nga hari.
Ginahigugma mo si David kag ang iya mga kaliwat sa wala sing katapusan.
