Psalmii 18 – NTLR & ASCB

Psalmul 18

Pentru dirijor. A lui David, robul Domnului. David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. El a zis:

1Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

2Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu!

Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,

scutul meu, cornul2 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele, întăritura mea!

3Eu Îl chem pe Domnul,

Care este vrednic de laudă,

și sunt izbăvit de dușmanii mei.

4Mă înfășuraseră legăturile morții

și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii.

5Legăturile Locuinței Morților5 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,

mă prinseseră lațurile morții.

6Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,

am strigat după ajutor către Dumnezeul meu.

El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,

și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.

7Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,

temeliile munților s‑au zdruncinat,

s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.

8Se înălța fum din nările Lui

și foc mistuitor din gura Lui,

cărbuni aprinși ieșeau din ea.

9A aplecat cerurile și a coborât;

negură deasă era sub picioarele Lui.

10Călărea pe un heruvim și zbura,

plutea pe aripile vântului.

11Întunericul Și‑l așternuse drept învelitoare,

iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase și nori deși.

12Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,

ieșea grindină și cărbuni aprinși.

13Domnul a tunat din ceruri,

Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul,

răspândind grindină și cărbuni aprinși.

14Și‑a aruncat săgețile și i‑a împrăștiat pe dușmani;

a trimis fulgerele și i‑a pus pe fugă.

15La mustrarea Ta, Doamne,

la suflarea nărilor Tale,

s‑au văzut albiile apelor

și s‑au descoperit temeliile lumii.

16El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,

m‑a scos din apele cele mari,

17m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic

și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

18Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,

dar Domnul mi‑a fost sprijin.

19El m‑a scos la loc larg,

m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.

20Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,

21fiindcă am păzit căile Domnului

și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

22Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea

și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

23Am fost fără pată înaintea Lui

și m‑am păzit de nelegiuirea mea.

24Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;

cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.

26Cu cel curat Tu Te arăți curat,

dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.

27Tu izbăvești poporul smerit,

dar cobori pe cel cu ochii trufași.

28Tu îmi aprinzi candela, Doamne!

Dumnezeul meu îmi luminează întunericul.

29Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,

și cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

30Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită.

Cuvântul Domnului este dovedit curat.30 Lit.: este rafinat.

El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

31Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

32Dumnezeu este Cel Ce m‑a încins cu tărie

și mi‑a făcut desăvârșită calea.

33El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor

și m‑a așezat pe înălțimi.

34Îmi deprinde mâinile pentru luptă,

astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,

dreapta Ta mă sprijină,

smerenia35 Textul paralel din 2 Sam. 22:36: răspunsul. Ta mă face mare.

36Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,

ca să nu‑mi alunece picioarele.36 Lit.: gleznele.

37Îmi urmăresc dușmanii și‑i ajung;

nu mă întorc până nu‑i mistui.

38Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;

ei cad sub picioarele mele.

39Tu mă încingi cu tărie pentru luptă

și‑i faci să se aplece înaintea mea39 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.

40Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,

și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41Ei strigă după ajutor, dar nu este niciun eliberator.

Strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

42Îi pisez mărunt, ca praful în bătaia vântului;

îi spulber ca pe noroiul de pe străzi.

43Tu mă scapi de învinuirile poporului,

mă pui drept căpetenie a neamurilor;

un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.

44Fiii străinului mă lingușesc;

de îndată ce mă aud, mă ascultă.

45Fiii străinului îngălbenesc

și ies tremurând din fortărețele lor.

46Domnul este viu!

Binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!

47Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,

Cel Care îmi supune popoare,

48Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.

Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;

Tu mă scapi de omul violent.

49De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,

și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

50El dă mari izbăviri50 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său

și arată îndurare unsului Său,

lui David și seminței50 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.