Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1Ascultă‑mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă‑Ți urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înșelătoare!
2Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea,
când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic.
Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit.
4Cu privire la faptele omului,
m‑am păzit de căile celor violenți,
după cuvântul buzelor Tale.
5Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;
nu mi s‑au clătinat picioarele.
6Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă‑Ți urechea spre mine! Ascultă‑mi cuvântul!
7Arată‑Ți marea îndurare,
Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor
pe cei ce caută adăpost.
8Păzește‑mă ca pe lumina ochilor,
ascunde‑mă la umbra aripilor Tale
9de cei răi, care vor să mă spulbere,
de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.
10Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganță.
11Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,
un pui de leu care așteaptă în ascunziș.
13Ridică‑Te, Doamne, înfruntă‑l și trântește‑l!
Scapă‑mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!
14Scapă‑mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,
de oamenii acestei lumi, a căror parte este în viața aceasta!
Tu le umpli pântecele cu comoara ta.
Fiii le sunt sătui și lasă copiilor lor belșugul14 Lit.: surplusul lor. lor.
15Însă eu, în dreptate, voi vedea fața Ta!
Când mă voi trezi, mă voi sătura de înfățișarea Ta.
Salmo 17
Oração de David.
1Senhor, aplica a tua justiça na minha vida;
atende à súplica que te dirijo.
Dá ouvidos à minha oração,
pois é feita com toda a sinceridade.
2Publica a tua sentença a meu favor;
dá-me razão, Senhor.
3Tu me puseste à prova,
até durante a noite me tens examinado,
e não tens encontrado nada de falso;
estou decidido a não pecar nas minhas palavras.
4Tenho seguido as tuas palavras;
tenho-me guardado de homens cruéis e violentos.
5Dirige os meus passos nos teus caminhos,
para que nunca vacile.
6Se te chamei, ó Deus,
é porque sei que me queres ouvir;
escuta-me e dá ouvidos às palavras da minha oração.
7Mostra-me as maravilhas do teu amor.
Tu livras os que em ti se refugiam,
daqueles que são teus inimigos
e que se revoltam contra ti.
8Guarda-me como se fosse a menina do teu olho;
esconde-me, à sombra das tuas asas,
dos homens maus que me oprimem,
9Defende-me dos perversos que me oprimem,
dos que andam à minha volta para me matar.
10Andam inchados de orgulho;
só sabem falar com altivez.
11Espiam os meus passos,
observam-me cuidadosamente,
para me lançar ao chão, assim que puderem.
12São como leões desejosos de se lançar sobre a presa;
como leõezinhos que se escondem,
esperando a oportunidade.
13Senhor, levanta-te e fá-los parar;
livra a minha alma dessa gente perversa,
livra-me pela tua espada.
14Salva-me desta gente mundana,
cujos interesses estão só nos lucros desta vida.
Tu enches de bens materiais aqueles que amas,
fartas os seus filhos e os filhos dos seus filhos.
15Pela tua justiça, verei a tua face;
quando acordar,
ficarei satisfeito com a visão da tua presença!
