Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1Ascultă‑mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă‑Ți urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înșelătoare!
2Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea,
când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic.
Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit.
4Cu privire la faptele omului,
m‑am păzit de căile celor violenți,
după cuvântul buzelor Tale.
5Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;
nu mi s‑au clătinat picioarele.
6Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă‑Ți urechea spre mine! Ascultă‑mi cuvântul!
7Arată‑Ți marea îndurare,
Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor
pe cei ce caută adăpost.
8Păzește‑mă ca pe lumina ochilor,
ascunde‑mă la umbra aripilor Tale
9de cei răi, care vor să mă spulbere,
de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.
10Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganță.
11Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,
un pui de leu care așteaptă în ascunziș.
13Ridică‑Te, Doamne, înfruntă‑l și trântește‑l!
Scapă‑mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!
14Scapă‑mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,
de oamenii acestei lumi, a căror parte este în viața aceasta!
Tu le umpli pântecele cu comoara ta.
Fiii le sunt sătui și lasă copiilor lor belșugul14 Lit.: surplusul lor. lor.
15Însă eu, în dreptate, voi vedea fața Ta!
Când mă voi trezi, mă voi sătura de înfățișarea Ta.
Salmo 17
Oração davídica.
1Ouve, Senhor, a minha justa queixa;
atenta para o meu clamor.
Dá ouvidos à minha oração,
que não vem de lábios falsos.
2Venha de ti a sentença em meu favor;
vejam os teus olhos onde está a justiça!
3Provas o meu coração e de noite me examinas;
tu me sondas e nada encontras;
decidi que a minha boca não pecará
4como fazem os homens.
Pela palavra dos teus lábios
eu evitei os caminhos do violento.
5Meus passos seguem firmes nas tuas veredas;
os meus pés não escorregaram.
6Eu clamo a ti, ó Deus, pois tu me respondes;
inclina para mim os teus ouvidos
e ouve a minha oração.
7Mostra a maravilha do teu amor,
tu, que com a tua mão direita salvas
os que em ti buscam proteção
contra aqueles que os ameaçam.
8Protege-me como à menina dos teus olhos;
esconde-me à sombra das tuas asas,
9dos ímpios que me atacam com violência,
dos inimigos mortais que me cercam.
10Eles fecham o coração insensível
e com a boca falam com arrogância.
11Eles me seguem os passos e já me cercam;
seus olhos estão atentos,
prontos para derrubar-me.
12São como um leão ávido pela presa,
como um leão forte agachado na emboscada.
13Levanta-te, Senhor!
Confronta-os! Derruba-os!
Com a tua espada livra-me dos ímpios.
14Com a tua mão, Senhor,
livra-me de homens assim,
de homens deste mundo,
cuja recompensa está nesta vida.
Enche-lhes o ventre de tudo
o que lhes reservaste;
sejam os seus filhos saciados,
e o que sobrar fique para os seus pequeninos.17.14 Ou Tu sacias a fome daqueles a quem queres bem; os seus filhos têm fartura e armazenam bens para os seus pequeninos.
15Quanto a mim, feita a justiça, verei a tua face;
quando despertar, ficarei satisfeito ao ver a tua semelhança.
