Psalmul 142
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.
1Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.
2Îmi vărs plângerea înaintea Lui;
îmi istorisesc necazul înaintea Lui.
3Când duhul îmi este mâhnit,
Tu‑mi cunoști cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi‑au ascuns curse.
4Privește la dreapta mea și ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaște!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu‑i pasă de viața mea!
5Te chem, Doamne,
zicând: „Tu ești adăpostul meu,
moștenirea mea pe pământul celor vii!“
6Ascultă‑mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Scapă‑mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7Scoate‑mă din temniță,
pentru ca sufletul meu să aducă mulțumiri Numelui Tău!
Cei drepți se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Salmo 142
Salmo didático de David. Oração que fez quando estava na caverna.
1Suplico ao Senhor,
em voz alta clamo por ele!
2Derramo o meu choro perante a sua face;
exponho-lhe a minha angústia.
3No meio de todo esse meu desespero,
só tu sabes dar-me o escape!
Os meus inimigos aproveitam-se da situação,
para me armarem ciladas.
4Se procuro alguém que me ajude,
acho-me completamente sozinho!
Ninguém me pode servir de refúgio;
ninguém quer saber de mim!
5Então clamo por ti, Senhor:
“Tu és o meu refúgio!”, grito eu.
“Tu és tudo o que tenho nesta vida!”
6Ouve a minha oração,
pois estou tão abatido!
Livra-me dos que me perseguem,
porque são muito mais fortes do que eu!
7Arranca-me desta prisão,
porque só assim poderei louvar o teu nome!
Os justos se juntarão a mim,
ao constatarem todo o bem que me fizeste!
