Psalmul 142
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.
1Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.
2Îmi vărs plângerea înaintea Lui;
îmi istorisesc necazul înaintea Lui.
3Când duhul îmi este mâhnit,
Tu‑mi cunoști cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi‑au ascuns curse.
4Privește la dreapta mea și ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaște!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu‑i pasă de viața mea!
5Te chem, Doamne,
zicând: „Tu ești adăpostul meu,
moștenirea mea pe pământul celor vii!“
6Ascultă‑mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Scapă‑mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7Scoate‑mă din temniță,
pentru ca sufletul meu să aducă mulțumiri Numelui Tău!
Cei drepți se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Psalm 142In Hebrew texts 142:1-7 is numbered 142:2-8.
A maskilTitle: Probably a literary or musical term of David. When he was in the cave. A prayer.
1I cry aloud to the Lord;
I lift up my voice to the Lord for mercy.
2I pour out before him my complaint;
before him I tell my trouble.
3When my spirit grows faint within me,
it is you who watch over my way.
In the path where I walk
people have hidden a snare for me.
4Look and see, there is no-one at my right hand;
no-one is concerned for me.
I have no refuge;
no-one cares for my life.
5I cry to you, Lord;
I say, ‘You are my refuge,
my portion in the land of the living.’
6Listen to my cry,
for I am in desperate need;
rescue me from those who pursue me,
for they are too strong for me.
7Set me free from my prison,
that I may praise your name.
Then the righteous will gather about me
because of your goodness to me.
