Psalmul 142
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.
1Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.
2Îmi vărs plângerea înaintea Lui;
îmi istorisesc necazul înaintea Lui.
3Când duhul îmi este mâhnit,
Tu‑mi cunoști cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi‑au ascuns curse.
4Privește la dreapta mea și ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaște!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu‑i pasă de viața mea!
5Te chem, Doamne,
zicând: „Tu ești adăpostul meu,
moștenirea mea pe pământul celor vii!“
6Ascultă‑mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Scapă‑mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7Scoate‑mă din temniță,
pentru ca sufletul meu să aducă mulțumiri Numelui Tău!
Cei drepți se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
