Psalmii 141 – NTLR & NVI

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 141:1-10

Psalmul 141

Un psalm al lui David.

1Doamne, pe Tine Te chem!

Vino degrabă la mine!

Ia aminte la glasul meu, când strig către Tine!

2Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,

iar ridicarea mâinilor mele – ca darul de mâncare de seară.

3Doamne, pune strajă gurii mele;

păzește ușa buzelor mele!

4Nu‑mi lăsa inima să mi se abată spre rău,

pentru a face fapte rele împreună cu oamenii care săvârșesc nelegiuirea,

și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5Să mă lovească cel drept5 Sau: Cel Drept. – aceasta este bunătate!

Să mă mustre el – aceasta este untdelemn pentru capul meu!

Să nu‑mi feresc capul!

Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor!

6Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor,

atunci vor da ascultare cuvintelor mele,

căci ele sunt plăcute.

7Cum este pământul arat și brăzdat,

așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.

8Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii.

În Tine mă adăpostesc! Nu‑mi părăsi sufletul!

9Păzește‑mă de cursa pe care mi‑au întins‑o ei

și de capcanele celor ce săvârșesc nelegiuirea.

10Să cadă împreună cei răi în lațurile lor,

în timp ce eu să scap!

Nueva Versión Internacional

Salmo 141:1-10

Salmo 141

Salmo de David.

1A ti clamo, Señor, ven pronto a mí.

Escucha mi voz cuando a ti clamo.

2Que suba a tu presencia mi oración

como una ofrenda de incienso,

mis manos levantadas

como el sacrificio de la tarde.

3Señor, ponme en la boca un centinela;

un guardia a la puerta de mis labios.

4No permitas que mi corazón se incline a la maldad

ni que sea yo cómplice de iniquidades;

no me dejes participar de banquetes

en compañía de malhechores.

5Que cuando el justo me castigue,

sea una muestra de amor;

que su reprensión sea bálsamo que mi cabeza no rechace,

pues mi oración siempre está en contra de las malas obras.

6Cuando sus gobernantes sean arrojados desde los despeñaderos,

sabrán que mis palabras eran bien intencionadas.

7Y dirán: «Así como se esparce la tierra

cuando en ella se abren surcos con el arado,

así se han esparcido nuestros huesos

a la orilla del sepulcro».141:7 sepulcro. Lit. Seol.

8Por eso tengo los ojos puestos en ti, mi Señor y Dios,

en ti busco refugio; no me dejes morir.

9Protégeme de las trampas que me tienden,

de las trampas que me tienden los malhechores.

10Que caigan los malvados en sus propias redes,

mientras yo salgo bien librado.