Psalmii 141 – NTLR & NIV

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 141:1-10

Psalmul 141

Un psalm al lui David.

1Doamne, pe Tine Te chem!

Vino degrabă la mine!

Ia aminte la glasul meu, când strig către Tine!

2Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,

iar ridicarea mâinilor mele – ca darul de mâncare de seară.

3Doamne, pune strajă gurii mele;

păzește ușa buzelor mele!

4Nu‑mi lăsa inima să mi se abată spre rău,

pentru a face fapte rele împreună cu oamenii care săvârșesc nelegiuirea,

și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5Să mă lovească cel drept5 Sau: Cel Drept. – aceasta este bunătate!

Să mă mustre el – aceasta este untdelemn pentru capul meu!

Să nu‑mi feresc capul!

Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor!

6Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor,

atunci vor da ascultare cuvintelor mele,

căci ele sunt plăcute.

7Cum este pământul arat și brăzdat,

așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.

8Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii.

În Tine mă adăpostesc! Nu‑mi părăsi sufletul!

9Păzește‑mă de cursa pe care mi‑au întins‑o ei

și de capcanele celor ce săvârșesc nelegiuirea.

10Să cadă împreună cei răi în lațurile lor,

în timp ce eu să scap!

New International Version

Psalms 141:1-10

Psalm 141

A psalm of David.

1I call to you, Lord, come quickly to me;

hear me when I call to you.

2May my prayer be set before you like incense;

may the lifting up of my hands be like the evening sacrifice.

3Set a guard over my mouth, Lord;

keep watch over the door of my lips.

4Do not let my heart be drawn to what is evil

so that I take part in wicked deeds

along with those who are evildoers;

do not let me eat their delicacies.

5Let a righteous man strike me—that is a kindness;

let him rebuke me—that is oil on my head.

My head will not refuse it,

for my prayer will still be against the deeds of evildoers.

6Their rulers will be thrown down from the cliffs,

and the wicked will learn that my words were well spoken.

7They will say, “As one plows and breaks up the earth,

so our bones have been scattered at the mouth of the grave.”

8But my eyes are fixed on you, Sovereign Lord;

in you I take refuge—do not give me over to death.

9Keep me safe from the traps set by evildoers,

from the snares they have laid for me.

10Let the wicked fall into their own nets,

while I pass by in safety.