Psalmul 139
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!
2Tu știi când stau jos și când mă ridic
și, de departe, îmi cunoști gândurile.
3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul,
și toate căile mi le știi îndeaproape.
4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă
și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.
5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte
și‑Ți pui mâna peste mine.
6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feței Tale?
8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!
9Purtat de aripile zorilor,
mă așez la capătul mării,
10dar și acolo mâna Ta mă conduce,
și dreapta Ta mă apucă.
11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii;
m‑ai țesut în pântecul mamei mele.
14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.
15Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într‑un loc ascuns,
când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.
16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău!
Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!
20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!
21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită:
pentru mine, ei sunt niște dușmani.
23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima,
încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!
24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră24 Sau: pe o cale a durerii, probabil cu sensul de mod de viață păcătos care provoacă durere.
și condu‑mă pe calea veșniciei24 Sau: pe calea din vechime, cu referire, probabil, la principiile morale stabilite de Dumnezeu la începutul istoriei lui Israel.!
Psalm 139
For the director of music. A psalm of David.
1Lord, you have seen what is in my heart.
You know all about me.
2You know when I sit down and when I get up.
You know what I’m thinking even though you are far away.
3You know when I go out to work and when I come back home.
You know exactly how I live.
4Lord, even before I speak a word,
you know all about it.
5You are all around me, behind me and in front of me.
You hold me safe in your hand.
6I’m amazed at how well you know me.
It’s more than I can understand.
7How can I get away from your Spirit?
Where can I go to escape from you?
8If I go up to the heavens, you are there.
If I lie down in the deepest parts of the earth, you are also there.
9Suppose I were to rise with the sun in the east.
Suppose I travel to the west where it sinks into the ocean.
10Your hand would always be there to guide me.
Your right hand would still be holding me close.
11Suppose I were to say, “I’m sure the darkness will hide me.
The light around me will become as dark as night.”
12Even that darkness would not be dark to you.
The night would shine like the day,
because darkness is like light to you.
13You created the deepest parts of my being.
You put me together inside my mother’s body.
14How you made me is amazing and wonderful.
I praise you for that.
What you have done is wonderful.
I know that very well.
15None of my bones was hidden from you
when you made me inside my mother’s body.
That place was as dark as the deepest parts of the earth.
When you were putting me together there,
16your eyes saw my body even before it was formed.
You planned how many days I would live.
You wrote down the number of them in your book
before I had lived through even one of them.
17God, your thoughts about me are priceless.
No one can possibly add them all up.
18If I could count them,
they would be more than the grains of sand.
If I were to fall asleep counting and then wake up,
you would still be there with me.
19God, I wish you would kill the people who are evil!
I wish those murderers would get away from me!
20They are your enemies. They misuse your name.
They misuse it for their own evil purposes.
21Lord, I really hate those who hate you!
I really hate those who rise up against you!
22I have nothing but hatred for them.
I consider them to be my enemies.
23God, see what is in my heart.
Know what is there.
Test me.
Know what I’m thinking.
24See if there’s anything in my life you don’t like.
Help me live in the way that is always right.
