Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 139

Psalmul 139

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
    şi de departe îmi cunoşti gândurile.
Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
    şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
    că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
    şi-Ţi pui mâna peste mine.
O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
    este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
    unde să fug dinaintea feţei Tale?
Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
    Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
Purtat de aripile zorilor,
    mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
    şi dreapta Ta mă apucă.

11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
    iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
    noaptea luminează ca ziua,
        iar întunericul este ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
    Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
    – minunate sunt lucrările Tale! –
        şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
    când am fost făcut într-un loc ascuns,
        când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
    iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
        mai înainte să existe vreuna din ele.

17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
    Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
    Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
    Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
    duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
    Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
    pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
    încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
    şi du-mă pe calea veşniciei!

The Message

Psalm 139

A David Psalm

11-6 God, investigate my life;
    get all the facts firsthand.
I’m an open book to you;
    even from a distance, you know what I’m thinking.
You know when I leave and when I get back;
    I’m never out of your sight.
You know everything I’m going to say
    before I start the first sentence.
I look behind me and you’re there,
    then up ahead and you’re there, too—
    your reassuring presence, coming and going.
This is too much, too wonderful—
    I can’t take it all in!

7-12 Is there anyplace I can go to avoid your Spirit?
    to be out of your sight?
If I climb to the sky, you’re there!
    If I go underground, you’re there!
If I flew on morning’s wings
    to the far western horizon,
You’d find me in a minute—
    you’re already there waiting!
Then I said to myself, “Oh, he even sees me in the dark!
    At night I’m immersed in the light!”
It’s a fact: darkness isn’t dark to you;
    night and day, darkness and light, they’re all the same to you.

13-16 Oh yes, you shaped me first inside, then out;
    you formed me in my mother’s womb.
I thank you, High God—you’re breathtaking!
    Body and soul, I am marvelously made!
    I worship in adoration—what a creation!
You know me inside and out,
    you know every bone in my body;
You know exactly how I was made, bit by bit,
    how I was sculpted from nothing into something.
Like an open book, you watched me grow from conception to birth;
    all the stages of my life were spread out before you,
The days of my life all prepared
    before I’d even lived one day.

17-22 Your thoughts—how rare, how beautiful!
    God, I’ll never comprehend them!
I couldn’t even begin to count them—
    any more than I could count the sand of the sea.
Oh, let me rise in the morning and live always with you!
    And please, God, do away with wickedness for good!
And you murderers—out of here!—
    all the men and women who belittle you, God,
    infatuated with cheap god-imitations.
See how I hate those who hate you, God,
    see how I loathe all this godless arrogance;
I hate it with pure, unadulterated hatred.
    Your enemies are my enemies!

23-24 Investigate my life, O God,
    find out everything about me;
Cross-examine and test me,
    get a clear picture of what I’m about;
See for yourself whether I’ve done anything wrong—
    then guide me on the road to eternal life.