Psalmul 139
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!
2Tu știi când stau jos și când mă ridic
și, de departe, îmi cunoști gândurile.
3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul,
și toate căile mi le știi îndeaproape.
4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă
și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.
5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte
și‑Ți pui mâna peste mine.
6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feței Tale?
8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!
9Purtat de aripile zorilor,
mă așez la capătul mării,
10dar și acolo mâna Ta mă conduce,
și dreapta Ta mă apucă.
11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii;
m‑ai țesut în pântecul mamei mele.
14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.
15Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într‑un loc ascuns,
când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.
16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău!
Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!
20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!
21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită:
pentru mine, ei sunt niște dușmani.
23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima,
încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!
24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră24 Sau: pe o cale a durerii, probabil cu sensul de mod de viață păcătos care provoacă durere.
și condu‑mă pe calea veșniciei24 Sau: pe calea din vechime, cu referire, probabil, la principiile morale stabilite de Dumnezeu la începutul istoriei lui Israel.!
Guds storhed og omsorg
1Til korlederen: En sang af David.
Herre, du ved alt om mig,
du kender mit hjerte til bunds.
2Du er klar over alt, hvad jeg gør,
du kender mine inderste tanker.
3Du ved, hvor jeg går om dagen og sover om natten,
du lægger mærke til al min færden.
4Du ved, hvad jeg vil sige,
før jeg kan nå at åbne munden.
5Du omgiver mig på alle sider,
lægger din skærmende hånd på mig.
6Det er næsten for godt til at være sandt.
Jeg fatter ikke din uendelige godhed.
7Jeg når aldrig uden for din rækkevidde,
hvor jeg end er, er du nær hos mig.
8Farer jeg op til himlen, da møder du mig der.
Stiger jeg ned i dødsriget, da møder du mig der.
9Flyver jeg mod øst på morgenrødens vinger,
rejser jeg mod vest over det store hav,
10så vil din hånd også lede mig der,
din højre hånd holde mig fast.
11Bad jeg mørket om at skjule mig,
befalede jeg dagen at blive til nat,
12så ville mørket ikke være mørkt for dig,
for nat eller dag gør ingen forskel.
13Du har skabt mig som den, jeg er,
du formede mig i min mors mave.
14Tak, Gud, at du skabte mig så forunderligt,
dit skaberværk er fantastisk.139,14 Teksten er uklar.
15Du så på mig, da jeg blev dannet i det skjulte,
da jeg langsomt voksede i livmoderens mørke.
16Mens jeg endnu var et foster, så du mig.
Mine livsdage var lagt fast og skrevet ned i din bog,
længe før jeg så dagens lys.
17Forunderlige og fuldkomne er dine tanker, Gud,
de overgår langt, hvad jeg kan fatte.
18Kunne de tælles, ville de være talrige som sandet.
Jeg ville aldrig nå til ende med dem.139,18 Teksten er uklar.
19Jeg ville ønske, du ville udrydde de gudløse,
få de morderiske mænd til at lade mig være i fred.
20De vanærer dit navn og håner dig,
de er blasfemiske og taler ondt om dig.
21Herre, jeg hader enhver, der hader dig,
jeg føler lede ved dem, der er imod dig.
22Dine fjender er også mine fjender,
jeg hader dem af hele mit hjerte.
23Undersøg mig og se på mit hjerte, Gud!
Gransk mine motiver og afslør mine tanker!
24Hvis du ser, at jeg er kommet på afveje,
så led mig tilbage til det evige livs vej.
