Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 137

Psalmul 137

Pe malurile râurilor Babilonului,
    stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
Ne atârnaserăm lirele
    în sălciile din ţinutul acela,
căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
    asupritorii noştri ne cereau bucurie:
        „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

Cum să cântăm noi cântecele Domnului
    pe un pământ străin?
Ierusalime, dacă te voi uita,
    să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
    dacă nu îmi voi aminti de tine
        şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
    care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
    Radeţi tot până la temelie!“
Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
    Ferice de acela care-ţi va răsplăti
        ceea ce tu ne-ai făcut!
Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
    şi-i va zdrobi de stâncă!

New International Version - UK

Psalm 137

Psalm 137

By the rivers of Babylon we sat and wept
    when we remembered Zion.
There on the poplars
    we hung our harps,
for there our captors asked us for songs,
    our tormentors demanded songs of joy;
    they said, ‘Sing us one of the songs of Zion!’

How can we sing the songs of the Lord
    while in a foreign land?
If I forget you, Jerusalem,
    may my right hand forget its skill.
May my tongue cling to the roof of my mouth
    if I do not remember you,
if I do not consider Jerusalem
    my highest joy.

Remember, Lord, what the Edomites did
    on the day Jerusalem fell.
‘Tear it down,’ they cried,
    ‘tear it down to its foundations!’
Daughter Babylon, doomed to destruction,
    happy is the one who repays you
    according to what you have done to us.
Happy is the one who seizes your infants
    and dashes them against the rocks.