Psalmul 130
O cântare de pelerinaj
1Din adâncuri strig, Doamne!
2Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererilor mele!
3Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Stăpâne?
4Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5Îl aștept pe Domnul.
Sufletul meu așteaptă
și nădăjduiește în Cuvântul Lui.
6Sufletul meu Îl așteaptă pe Stăpânul
mai mult decât așteaptă străjerii dimineața,
da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.
7Israel, nădăjduiește în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
și la El găsim belșug de răscumpărare.
8El îl răscumpără pe Israel
din toate nelegiuirile lui.
Salmo 130
Cántico de los peregrinos.
1A ti, Señor, elevo mi clamor desde lo más profundo de mi ser.
2Escucha, Señor, mi voz.
Estén atentos tus oídos
a mi voz suplicante.
3Si tú, Señor, tomaras en cuenta los pecados,
¿quién, Señor, se mantendría en pie?
4Pero en ti se halla perdón
y por eso debes ser temido.
5Espero al Señor, lo espero con toda el alma;
en su palabra he puesto mi esperanza.
6Espero al Señor con toda el alma,
más que los centinelas la mañana.
Como esperan los centinelas la mañana,
7así tú, Israel, espera al Señor,
porque en él hay amor inagotable;
en él hay plena redención.
8Él mismo redimirá a Israel
de todos sus pecados.
