Psalmul 130
O cântare de pelerinaj
1Din adâncuri strig, Doamne!
2Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererilor mele!
3Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Stăpâne?
4Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5Îl aștept pe Domnul.
Sufletul meu așteaptă
și nădăjduiește în Cuvântul Lui.
6Sufletul meu Îl așteaptă pe Stăpânul
mai mult decât așteaptă străjerii dimineața,
da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.
7Israel, nădăjduiește în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
și la El găsim belșug de răscumpărare.
8El îl răscumpără pe Israel
din toate nelegiuirile lui.
Псалом 130
1Песнь восхождения Давида.
Господи, не возгордилось мое сердце,
и не вознеслись мои глаза,
и не занимался я великими,
недосягаемыми для меня делами.
2Но смирял и успокаивал свою душу,
как ребенка, отнятого от материнской груди;
душа моя – как ребенок, отнятый от материнской груди.
3Да уповает Израиль на Господа
отныне и вовеки!
